9 definiții pentru emiclic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
emiclic sn [At: (cca 1760) IORGA, S. D. XXII, 114 / V: emeclâc, emec~, imiclâc, im~ / Pl: ~uri / E: tc yemeklyk] (Tcî) Rație (2).
EMICLIC, emiclicuri, s. n. (Înv.) Tain, mîncare. – Tc. yemeklik.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
emeclâc sn vz emiclic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
emeclic sn vz emiclic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
imiclâc sn vz emiclic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
imiclic sn vz emiclic
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
imiclic n. porția de pâine și hrană ce se da odinioară zilnic servitorilor unei case boierești: n’are cu ce să plătească imiclicul slugilor FIL. [Turc. YEMEKLIK, tain].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
emiclic (emiclicuri), s. n. – Rație, porție. Tc. yemekli (Șeineanu, III, 51). Sec. XVIII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
imiclic s.n. (înv.) porția de pâine și hrană ce se da odinioară zilnic servitorilor unei case boierești.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
emiclic, emiclicurisubstantiv neutru
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.