3 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

embaticare sf [At: COSTINESCU / Pl: ~cări / E: embatica] (Grî; iuz) Dare a unei proprietăți cu embatic (1) Si: (nob) embaticat1.

EMBATICÁR, -Ă, embaticari, -e, s. m. și f. (Înv.) Persoană care arenda o proprietate cu embatic; titularul dreptului de embatic. – Embatic + suf. -ar.

embaticar, ~ă [At: AR (1829), 38 2/45 / Pl: ~i, ~e / E: embatic + -ar] (Grî; iuz) 1 sm Persoană care deținea o proprietate cu embatic (1) Si: embatichier (1). 2 sm Persoană care dădea o proprietate cu embatic (1) Si: embatichier (2). 3 a Care era dat cu embatic (1).

EMBATICÁR, -Ă, embaticari, -e, s. m. și f. (În trecut) Persoană care arenda o proprietate cu embatic; titularul dreptului de embatic. – Embatic + suf. -ar.

EMBATICÁR, embaticari, s. m. (Învechit) Persoană care ține o proprietate cu embatic.

embaticár, -ă s. (d. embatic). Care plătește embatic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

embaticár (înv.) s. m., pl. embaticári

embaticár s. m., pl. embaticári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EMBATICÁR s. (înv., în Mold.) bezmănar. (~ era titularul unui embatic.)

EMBATICAR s. (înv., în Mold.) bezmănar. (~ era titularul unui embatic.)

Intrare: embaticare
embaticare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: embaticar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • embaticar
  • embaticarul
  • embaticaru‑
plural
  • embaticari
  • embaticarii
genitiv-dativ singular
  • embaticar
  • embaticarului
plural
  • embaticari
  • embaticarilor
vocativ singular
  • embaticarule
  • embaticare
plural
  • embaticarilor
Intrare: embaticară
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • embatica
  • embaticara
plural
  • embaticare
  • embaticarele
genitiv-dativ singular
  • embaticare
  • embaticarei
plural
  • embaticare
  • embaticarelor
vocativ singular
  • embatica
  • embaticaro
plural
  • embaticarelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

embaticar, -ă embaticară

  • 1. învechit Persoană care arenda o proprietate cu embatic; titularul dreptului de embatic.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: bezmănar

etimologie:

  • Embatic + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09