O definiție pentru emasculator


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

emasculatór s. n., pl. emasculatoáre

Intrare: emasculator
emasculator substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emasculator
  • emasculatorul
  • emasculatoru‑
plural
  • emasculatoare
  • emasculatoarele
genitiv-dativ singular
  • emasculator
  • emasculatorului
plural
  • emasculatoare
  • emasculatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)