opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

emasculat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: emascula] Emasculare (1).

emasculat2 am [At: CĂLINESCU, E. O. II, 60 / Pl: ~ați / E: emascula] (Rar; d. un bărbat) 1 Castrat. 2 Impotent.

EMASCULA, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer.

EMASCULA, emasculez, vb. I. Tranz. (Rar) A castra. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni impotent. – Din fr. émasculer.

emascula [At: COSTINESCU / Pzi: ~lez / E: fr émasculer] 1 vt A castra. 2-3 vtr A face să devină (sau a deveni) impotent.

EMASCULA vb. I. tr. (Rar) A castra. ♦ tr., refl. A face, a deveni impotent. [< fr. émasculer].

EMASCULA vb. I. tr. a castra. II. tr., refl. a face, a deveni impotent. (< fr. émasculer)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

emascula (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. emasculez, 3 emasculează; conj. prez. 1 sg. să emasculez, 3 să emasculeze

emascula (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 emasculează

emascula vb., ind. prez. 1 sg. emasculez, 3 sg. și pl. emasculează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

EMASCULA vb. v. castra, jugăni, scopi, steriliza.

emascula vb. v. CASTRA. JUGĂNI. SCOPI. STERILIZA.

Intrare: emasculat
emasculat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emasculat
  • emasculatul
  • emasculatu‑
  • emasculată
  • emasculata
plural
  • emasculați
  • emasculații
  • emasculate
  • emasculatele
genitiv-dativ singular
  • emasculat
  • emasculatului
  • emasculate
  • emasculatei
plural
  • emasculați
  • emasculaților
  • emasculate
  • emasculatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: emascula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • emascula
  • emasculare
  • emasculat
  • emasculatu‑
  • emasculând
  • emasculându‑
 singular plural
  • emasculează
  • emasculați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • emasculez
 (să)
  • emasculez
  • emasculam
  • emasculai
  • emasculasem
a II-a (tu)
  • emasculezi
 (să)
  • emasculezi
  • emasculai
  • emasculași
  • emasculaseși
a III-a (el, ea)
  • emasculează
 (să)
  • emasculeze
  • emascula
  • emasculă
  • emasculase
plural I (noi)
  • emasculăm
 (să)
  • emasculăm
  • emasculam
  • emascularăm
  • emasculaserăm
  • emasculasem
a II-a (voi)
  • emasculați
 (să)
  • emasculați
  • emasculați
  • emascularăți
  • emasculaserăți
  • emasculaseți
a III-a (ei, ele)
  • emasculează
 (să)
  • emasculeze
  • emasculau
  • emasculară
  • emasculaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

emascula, emasculezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.