2 definiții pentru emancipativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EMANCIPATIV, -Ă adj. emancipator. (< engl. emancipative)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
emancipativ adj. m., pl. emancipativi; f. sg. emancipativă, pl. emancipative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: emancipativ
emancipativ adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
emancipativ, emancipativăadjectiv
- 1. Emancipator. MDN '00sinonime: emancipator
etimologie:
- emancipative MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.