O definiție pentru emanativ


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

emanatív adj. m., pl. emanatívi; f. sg. emanatívă, pl. emanatíve

Intrare: emanativ
emanativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • emanativ
  • emanativul
  • emanativu‑
  • emanati
  • emanativa
plural
  • emanativi
  • emanativii
  • emanative
  • emanativele
genitiv-dativ singular
  • emanativ
  • emanativului
  • emanative
  • emanativei
plural
  • emanativi
  • emanativilor
  • emanative
  • emanativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)