2 intrări

16 definiții

emaiat2, ~ă a vz emailat2

EMAIÁT, -Ă adj. v. emailat.

emaila vt [At: DM / V: ~ia / Pzi: ~lez / E: fr émailler] A acoperi suprafața unui obiect cu email (2) Si: a smălțui.

EMAILÁ, emailez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect cu email (1); a smălțui. – Din fr. émailler.

EMAILÁ, emailez, vb. I. Tranz. A acoperi suprafața unui obiect cu email (1); a smălțui. – Din fr. émailler.

EMAILÁ, emailez, vb. I. Tranz. A smălțui. – Pronunțat: -mai-.

emailá (a ~) (-may-) vb., ind. prez. 3 emaileáză

emailá vb. (sil. -mai-), ind. prez. 1 sg. emailéz, 3 sg. și pl. emaileáză

EMAILÁ vb. a glazura, a smălțui. (A ~ un vas de ceramică.)

EMAILÁ vb. I. tr. A smălțui. [Pron. -mai-, var. emaia vb. I. / cf. fr. émailler].

EMAILÁ vb. tr. a acoperi cu email; a smălțui. (< fr. émailler)

A EMAILÁ ~éz tranz. (obiecte de metal sau de ceramică) A acoperi cu un strat subțire de email; a smălțui. [Sil. e-mai-la] /<fr. émailler


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EMAILA vb. a glazura, a smălțui. (A ~ un vas de ceramică.)

Intrare: emaiat
emaiat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular emaiat emaiatul emaia emaiata
plural emaiați emaiații emaiate emaiatele
genitiv-dativ singular emaiat emaiatului emaiate emaiatei
plural emaiați emaiaților emaiate emaiatelor
vocativ singular
plural
Intrare: emaila
  • silabisire: -mai-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) emaila emailare emailat emailând singular plural
emailea emailați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) emailez (să) emailez emailam emailai emailasem
a II-a (tu) emailezi (să) emailezi emailai emailași emailaseși
a III-a (el, ea) emailea (să) emaileze emaila emailă emailase
plural I (noi) emailăm (să) emailăm emailam emailarăm emailaserăm, emailasem*
a II-a (voi) emailați (să) emailați emailați emailarăți emailaserăți, emailaseți*
a III-a (ei, ele) emailea (să) emaileze emailau emaila emailaseră
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) emaia emaiere emaiat emaind singular plural
emaia emaiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) emaiez (să) emaiez emaiam emaiai emaiasem
a II-a (tu) emaiezi (să) emaiezi emaiai emaiași emaiaseși
a III-a (el, ea) emaia (să) emaieze emaia emaie emaiase
plural I (noi) emaiem (să) emaiem emaiam emaiarăm emaiaserăm, emaiasem*
a II-a (voi) emaiați (să) emaiați emaiați emaiarăți emaiaserăți, emaiaseți*
a III-a (ei, ele) emaia (să) emaieze emaiau emaia emaiaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)