2 intrări

12 definiții

elvetian, ~ă smf, a vz elvețian

elvețian, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) ~eti~ / P: ~ți-an / Pl: ~ieni, ~iene și (rar) ~i, ~e / E: Elveția + -ean] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Elveției Si: (rar) elvet (1). 3-4 smf, a (Persoană) originară din Elveția Si: (rar) elvet (2). 5 smp Popor care trăiește în Elveția Si: (îvr) șvițeran. 6-7 a Care aparține Elveției (sau elvețienilor) (5) Si: (rar) elvetic (1-2), (înv) elveticesc (1-2), (îvr) șvițeran, (nob) elvetianesc (1-2). 8-9 Caracteristic Elveției (sau elvețienilor) (5) Si: (nob) elvetianesc (3-4), (rar) elvetic (3-4), (înv) elveticesc (3-4) (îvr) șvițeran. 10-11 a Privitor la Elveția sau la elvețieni (5) Si: (rar) elvetic (5-6) (înv) elveticesc (5-6), șvițeran, (nob) elvetianesc (5-6).

ELVEȚIÁN, -Ă, elvețieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Elveției sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Elveției sau elvețienilor (1), privitor la Elveția ori la elvețieni; elvetic. [Pr.: -ți-an] – Elveția (n. pr.) + suf. -ean.

ELVEȚIÁN, -Ă, elvețieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Elveției sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Elveției sau populației ei, privitor la Elveția sau la populația ei; elvetic. [Pr.: -ți-an] – Elveția (n. pr.) + suf. -ean.

ELVEȚIÁN1, elvețieni, s. m. Persoană care face parte din populația de bază a Elveției sau care este originară de acolo. – Pronunțat: -ți-an.

ELVEȚIÁN2, -Ă, elvețieni, -e, adj. Care ține de Elveția sau se referă la Elveția; al elvețienilor. – Pronunțat: -ți-an.

elvețián (referitor la Elveția) (-ți-an) adj. m., s. m., pl. elvețiéni (-ți-eni); adj. f., s. f. elvețiánă, pl. elvețiéne

elvețián adj. m., s. m. (sil. -ți-an), pl. elvețiéni (sil. -ți-eni); f. sg. elvețiánă, g.-d. art. elvețiénei, pl. elvețiéne

ELVEȚIÁN adj. (rar) elvetic. (Un canton ~.)

ELVEȚIÁN2 ~ánă (~éni, ~éne) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Elveției sau este originară din Elveția. /Din Elveția n. pr. + suf. ~ean

ELVEȚIÁN1 ~ánă (~éni, ~éne) Care aparține Elveției sau populației ei; din Elveția. [Sil. -ți-an] /Din Elveția n. pr. + suf. ~ean


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ELVEȚIAN adj. (rar) elvetic. (Un canton ~.)

Intrare: elvețiană
  • silabisire: -ți-an
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elveția elvețiana
plural elvețiene elvețienele
genitiv-dativ singular elvețiene elvețienei
plural elvețiene elvețienelor
vocativ singular elvețiană, elvețiano
plural elvețienelor
Intrare: elvețian (adj.)
  • silabisire: -ți-an
adjectiv (A21)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elvețian elvețianul elveția elvețiana
plural elvețieni elvețienii elvețiene elvețienele
genitiv-dativ singular elvețian elvețianului elvețiene elvețienei
plural elvețieni elvețienilor elvețiene elvețienelor
vocativ singular elvețianule, elvețiene elvețiană, elvețiano
plural elvețienilor elvețienelor
elvetian
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.

elvețian elvetian elvețiană

  • 1. substantiv masculin și feminin admite vocativul Persoană care face parte din populația Elveției sau este originară de acolo.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 2. adjectiv Care aparține Elveției sau elvețienilor (1.), privitor la Elveția ori la elvețieni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: elvetic

etimologie:

  • Elveția (nume propriu) + sufix -ean.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX