10 definiții pentru eluțiune eluție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELUȚIÚNE, eluțiuni, s. f. Eluare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. élution.

ELUȚIÚNE, eluțiuni, s. f. Eluare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. élution.

ELUȚIÚNE s. f. procedeu chimic prin care se eliberează o substanță de pe absorbantul său prin spălare; eluare. (< fr. élution)

eluție sf [At: MDT / V: ~iune / P: ~ți-e / Pl: ~ii și ~iuni / E: fr élution, ger Elution] 1 Procedeu chimic de dizolvare a substanțelor fixate pe un mediu absorbant, prin spălarea cu un detergent sau cu un amestec de solvenți adecvați Si: eluare. 2 (Spc) Procedeu chimic de extragere a zahărului din melasă.

ELÚȚIE s.f. Procedeu chimic prin care se eliberează o substanță de pe adsorbantul său prin spălare; eluare. [Gen. -iei, var. eluțiune s.f.. / < fr. élution].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eluțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. eluțiúnii; pl. eluțiúni

eluțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. eluțiúnii; pl. eluțiúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: eluțiune
eluțiune substantiv feminin
  • silabație: -ți-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eluțiune
  • eluțiunea
plural
  • eluțiuni
  • eluțiunile
genitiv-dativ singular
  • eluțiuni
  • eluțiunii
plural
  • eluțiuni
  • eluțiunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eluție
  • eluția
plural
  • eluții
  • eluțiile
genitiv-dativ singular
  • eluții
  • eluției
plural
  • eluții
  • eluțiilor
vocativ singular
plural

eluțiune eluție

  • 1. Procedeu chimic prin care se eliberează o substanță de pe adsorbantul său prin spălare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: eluare

etimologie: