11 definiții pentru eluție
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
eluție sf [At: MDT / V: ~iune / P: ~ți-e / Pl: ~ii și ~iuni / E: fr élution, ger Elution] 1 Procedeu chimic de dizolvare a substanțelor fixate pe un mediu absorbant, prin spălarea cu un detergent sau cu un amestec de solvenți adecvați Si: eluare. 2 (Spc) Procedeu chimic de extragere a zahărului din melasă.
ELUȚIE s.f. Procedeu chimic prin care se eliberează o substanță de pe adsorbantul său prin spălare; eluare. [Gen. -iei, var. eluțiune s.f.. / < fr. élution].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELUȚIUNE, eluțiuni, s. f. Eluare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. élution.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELUȚIUNE, eluțiuni, s. f. Eluare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. élution.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
eluțiune sf vz eluție
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELUȚIUNE s.f. v. eluție.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELUȚIUNE s. f. procedeu chimic prin care se eliberează o substanță de pe absorbantul său prin spălare; eluare. (< fr. élution)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!eluție (desp. -ți-e) s. f., g.-d. art. eluției; pl. eluții, art. eluțiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
eluțiune (-ți-u-) s. f., g.-d. art. eluțiunii; pl. eluțiuni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
eluțiune s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. eluțiunii; pl. eluțiuni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ELUȚIUNE s. v. eluare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ELUȚIUNE s. (CHIM.) eluare.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: -ți-u-ne
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
eluție, eluțiisubstantiv feminin
- 1. Procedeu chimic prin care se eliberează o substanță de pe adsorbantul său prin spălare. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: eluare
etimologie:
- élution DEX '09 DEX '98 DN