2 intrări

  • elocvent elocente elocint elocinte elocuent elocuint
  • elocvență elocență elocință elocuență elocuenție elocvenție

52 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

elocinte ain vz elocvent

ELOCÍNTE adj. invar. (Învechit) Elocvent. Stenografia... nu ne-a transmis elocintele cuvinte rostite de dînsul în Obșteasca Adunare. GHICA, S. 633.

elocență sf vz elocvență

elocință sf vz elocvență

elocuent, ~ă a vz elocvent

elocuență sf vz elocvență

elocuenție sf vz elocvență

elocuint, ~ă a vz elocvent

elocvent, ~ă [At: IORGOVICI, O. VII/7 / V: ~cente, ~cint, ~cinte, ~cue~ (S și: ~oque~), ~cuint / Pl: ~nți, ~e / E: fr éloquent, it eloquente, lat eloquens, -tis] 1-2 smf, a (Persoană) care are darul de a expune frumos și convingător. 3 a (D. privire, mimică etc.) Care exprimă cu claritate ceva. 4-5 av, a (D. manifestări, acțiuni ale oamenilor) (În mod) expresiv și convingător. 6 a (D. creații artistice) Care exprimă cu claritate un anumit mesaj. corectată

elocvență sf [At: VĂCĂRESCUL, I. II, 18v/1 / V: ~cen~, ~cin~, (înv) ~cue~, ~cuenție (S și: ~oun~), ~cuin~ (S și: ~oun~), ~ție / Pl: ~țe / E: fr éloquence, it eloquenza, lat eloquentia] 1 Însușire sau talent de a convinge sau de a emoționa prin vorbe Si: expresivitate. 2 Forță de convingere. 3 (Pex; îe) ~ța ochilor, ~ mimicii etc. Putere de convingere a expresiei feței sau mimicii. 4 (Pex) Dovadă de netăgăduit. 5 (Îlav) Cu ~ Elocvent (4). 6 (Asr; liv) Retorică.

elocvenție sf vz elocvență

ELOCÍNȚĂ s. f. v. elocvență.

ELOCÍNȚĂ s. f. v. elocvență.

ELOCVÉNT, -Ă, elocvenți, -te, adj. Care are darul de a expune frumos și convingător. ♦ (Adesea adverbial) Plin de înțeles; grăitor, demonstrativ, expresiv, semnificativ. – Din fr. éloquent, lat. eloquens, -ntis.[1]

  1. În original: ECLOCVÉNT, -Ă, evident greșit. — LauraGellner

ELOCVÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător. ♦ Expresivitate. [Var.: (înv.) elocínță s. f.] – Din fr. éloquence, lat. eloquentia.

ELOCVÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător. ♦ Expresivitate. [Var.: (înv.) elocínță s. f.] – Din fr. éloquence, lat. eloquentia.

ELOCVÉNT, -Ă, elocvenți, -te, adj. Care are darul de a expune frumos și convingător. ♦ (Adesea adverbial) Plin de înțeles; grăitor, demonstrativ, expresiv, semnificativ. – Din fr. éloquent, lat. eloquens, -ntis.

ELOCÍNȚĂ s. f. (Învechit) Elocvență. Pe Grigorescu toate l-au emoționat... Din pînzele lui, de o elocință uimitoare, poți să-i reconstitui întreaga viață. DELAVRANCEA, H. T. 264. Soții de călătorie începuseră să murmure contra prelungirii călătoriei, îmi trebuia elocința lui Cicero, ca să-i conving. BOLINTINEANU, O. 304.

ELOCVÉNT, -Ă, elocvenți, -te, adj. 1. (Despre persoane) Care are darul de a expune, de a prezenta un subiect în chip frumos și convingător. Orator elocvent.Irena refuză să privească tabloul pe care i-l apropia de privire această fată elocventă. CAMIL PETRESCU, N. 171. 2. (Despre lucruri, acțiuni) Care spune mult, plin de înțeles, demonstrativ, expresiv, semnificativ. Gest elocvent. Privire elocventă.Presărat cu cetăți vechi în ruină și cu turle de biserici ascuțite, Ardealul își desfășoară peisajele... sub semnul acestor străvechi și elocvente construcții. BOGZA, C. O. 9. Dădea din mîni, cu o elocventă artă a gestului. C. PETRESCU, C. V. 53. ◊ (Adverbial) Trecînd pe lîngă tot ceea ce, atît de elocvent, viitorul și trecutul îngrămădesc pe malurile lui, Oltul își mînă mereu apele. BOGZA, C. O. 204.

ELOCVÉNȚĂ s. f. Talent, iscusință de a vorbi frumos, convingător. Redactori care lăudați Pe unii dintre candidați, Ce proștilor le dați virtuți Și elocvență celor muți. ALEXANDRESCU, P. 171. ♦ Putere expresivă, calitate de a exprima ceva în mod sugestiv. Mimică de o elocvență deosebită.

arată toate definițiile

Intrare: elocvent
elocvent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elocvent
  • elocventul
  • elocventu‑
  • elocventă
  • elocventa
plural
  • elocvenți
  • elocvenții
  • elocvente
  • elocventele
genitiv-dativ singular
  • elocvent
  • elocventului
  • elocvente
  • elocventei
plural
  • elocvenți
  • elocvenților
  • elocvente
  • elocventelor
vocativ singular
plural
elocente
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
elocinte
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
elocuent adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elocuent
  • elocuentul
  • elocuentu‑
  • elocuentă
  • elocuenta
plural
  • elocuenți
  • elocuenții
  • elocuente
  • elocuentele
genitiv-dativ singular
  • elocuent
  • elocuentului
  • elocuente
  • elocuentei
plural
  • elocuenți
  • elocuenților
  • elocuente
  • elocuentelor
vocativ singular
plural
elocint adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elocint
  • elocintul
  • elocintu‑
  • elocintă
  • elocinta
plural
  • elocinți
  • elocinții
  • elocinte
  • elocintele
genitiv-dativ singular
  • elocint
  • elocintului
  • elocinte
  • elocintei
plural
  • elocinți
  • elocinților
  • elocinte
  • elocintelor
vocativ singular
plural
elocuint
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: elocvență
elocvență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elocvență
  • elocvența
plural
genitiv-dativ singular
  • elocvențe
  • elocvenței
plural
vocativ singular
plural
elocință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elocință
  • elocința
plural
genitiv-dativ singular
  • elocințe
  • elocinței
plural
vocativ singular
plural
elocență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
elocuență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
elocuenție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
elocvenție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)