2 intrări

  • elocvență elocență elocință elocuență elocuenție elocvenție
  • elocvent elocente elocint elocinte elocuent elocuint

49 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

elocinte ain vz elocvent

ELOCÍNTE adj. invar. (Învechit) Elocvent. Stenografia... nu ne-a transmis elocintele cuvinte rostite de dînsul în Obșteasca Adunare. GHICA, S. 633.

elocență sf vz elocvență

elocință sf vz elocvență

elocuent, ~ă a vz elocvent

elocuență sf vz elocvență

elocuenție sf vz elocvență

elocuint, ~ă a vz elocvent

elocvent, ~ă [At: IORGOVICI, O. VII/7 / V: ~cente, ~cint, ~cinte, ~cue~ (S și: ~oque~), ~cuint / Pl: ~nți, ~e / E: fr éloquent, it eloquente, lat eloquens, -tis] 1-2 smf, a (Persoană) care are darul de a expune frumos și convingător. 3 a (D. privire, mimică etc.) Care exprimă cu claritate ceva. 4-5 av, a (D. manifestări, acțiuni ale oamenilor) (În mod) expresiv și convingător. 6 a (D. creații artistice) Care exprimă cu claritate un anumit mesaj. corectată

elocvență sf [At: VĂCĂRESCUL, I. II, 18v/1 / V: ~cen~, ~cin~, (înv) ~cue~, ~cuenție (S și: ~oun~), ~cuin~ (S și: ~oun~), ~ție / Pl: ~țe / E: fr éloquence, it eloquenza, lat eloquentia] 1 Însușire sau talent de a convinge sau de a emoționa prin vorbe Si: expresivitate. 2 Forță de convingere. 3 (Pex; îe) ~ța ochilor, ~ mimicii etc. Putere de convingere a expresiei feței sau mimicii. 4 (Pex) Dovadă de netăgăduit. 5 (Îlav) Cu ~ Elocvent (4). 6 (Asr; liv) Retorică.

elocvenție sf vz elocvență

ELOCÍNȚĂ s. f. v. elocvență.

ELOCVÉNT, -Ă, elocvenți, -te, adj. Care are darul de a expune frumos și convingător. ♦ (Adesea adverbial) Plin de înțeles; grăitor, demonstrativ, expresiv, semnificativ. – Din fr. éloquent, lat. eloquens, -ntis.[1]

  1. În original: ECLOCVÉNT, -Ă, evident greșit. — LauraGellner

ELOCVÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător. ♦ Expresivitate. [Var.: (înv.) elocínță s. f.] – Din fr. éloquence, lat. eloquentia.

ELOCÍNȚĂ s. f. v. elocvență.

ELOCVÉNT, -Ă, elocvenți, -te, adj. Care are darul de a expune frumos și convingător. ♦ (Adesea adverbial) Plin de înțeles; grăitor, demonstrativ, expresiv, semnificativ. – Din fr. éloquent, lat. eloquens, -ntis.

ELOCVÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi elocvent; arta de a vorbi frumos, emoționant, convingător. ♦ Expresivitate. [Var.: (înv.) elocínță s. f.] – Din fr. éloquence, lat. eloquentia.

ELOCÍNȚĂ s. f. (Învechit) Elocvență. Pe Grigorescu toate l-au emoționat... Din pînzele lui, de o elocință uimitoare, poți să-i reconstitui întreaga viață. DELAVRANCEA, H. T. 264. Soții de călătorie începuseră să murmure contra prelungirii călătoriei, îmi trebuia elocința lui Cicero, ca să-i conving. BOLINTINEANU, O. 304.

arată toate definițiile

Intrare: elocvență
elocvență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elocvență elocvența
plural
genitiv-dativ singular elocvențe elocvenței
plural
vocativ singular
plural
elocință substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elocință elocința
plural
genitiv-dativ singular elocințe elocinței
plural
vocativ singular
plural
elocență
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
elocuență
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
elocuenție
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
elocvenție
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: elocvent
elocvent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elocvent elocventul elocventă elocventa
plural elocvenți elocvenții elocvente elocventele
genitiv-dativ singular elocvent elocventului elocvente elocventei
plural elocvenți elocvenților elocvente elocventelor
vocativ singular
plural
elocente
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
elocinte
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
elocuent adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elocuent elocuentul elocuentă elocuenta
plural elocuenți elocuenții elocuente elocuentele
genitiv-dativ singular elocuent elocuentului elocuente elocuentei
plural elocuenți elocuenților elocuente elocuentelor
vocativ singular
plural
elocint adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elocint elocintul elocintă elocinta
plural elocinți elocinții elocinte elocintele
genitiv-dativ singular elocint elocintului elocinte elocintei
plural elocinți elocinților elocinte elocintelor
vocativ singular
plural
elocuint
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.