15 definiții pentru eliziune eliciune elizie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELIZIÚNE, eliziuni, s. f. Suprimare a vocalei finale a unui cuvânt când cuvântul următor începe tot cu o vocală. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. élision, lat. elisio, -onis.

ELIZIÚNE, eliziuni, s. f. Suprimare a vocalei finale a unui cuvânt când cuvântul următor începe tot cu o vocală. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. élision, lat. elisio, -onis.

eliziune sf [At: HELIADE, O. II 167 / V: (înv) ~izie, (nob) eliciune / Pl: ~ni / E: fr élision, it elisione, lat elisio, -onis] 1 Suprimare a vocalei finale a unui cuvânt, înaintea vocalei inițiale a cuvântului următor. 2 (Pex) Suprimare a unei silabe sau a unui cuvînt.

ELIZIÚNE, eliziuni, s. f. Suprimare a vocalei finale a unui cuvînt, înaintea vocalei inițiale a cuvîntului următor.

ELIZIÚNE s.f. Suprimare a vocalei finale a unui cuvânt când cuvântul următor începe tot cu o vocală. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. élision, lat. elisio].

ELIZIÚNE s. f. suprimare a vocalei finale a unui cuvânt când cuvântul următor începe tot cu o vocală. (< fr. élision, lat. elisio)

eliziune f. Gram. suprimarea unei vocale finale.

*eliziúne f. (lat. elisio, -ónis). Gram. Acțiunea de a elide.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eliziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. eliziúnii; pl. eliziúni

eliziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. eliziúnii; pl. eliziúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ELIZIÚNE (ELIDÁRE) s. f. (cf. fr. élision, lat. elisio < elidere „a elimina”): suprimare a vocalei finale a unui cuvânt atunci când cuvântul următor începe tot cu o vocală. Astfel, în loc de mă am străduit se spune m-am străduit, cu elidarea vocalei ă din mă; în loc de se au înțeles se spune s-au înțeles, cu elidarea vocalei e din se etc. În exemplele de mai sus e. este obligatorie. Sunt și cazuri în care ea rămâne la latitudinea vorbitorului, ca în exemplul „A zis că a terminat lucrarea” (sau „A zis c-a terminat lucrarea”, cu e. lui ă din cuvântul ).

Intrare: eliziune
  • silabație: -zi-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eliziune
  • eliziunea
plural
  • eliziuni
  • eliziunile
genitiv-dativ singular
  • eliziuni
  • eliziunii
plural
  • eliziuni
  • eliziunilor
vocativ singular
plural
eliciune
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
elizie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

eliziune eliciune elizie

  • 1. Suprimare a vocalei finale a unui cuvânt când cuvântul următor începe tot cu o vocală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: elidare

etimologie: