2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
elenizare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~zări / E: eleniza] 1 Dobândire de trăsături specifice elenilor (1) Si: (nob) elenizat1, (rar) elenizire. 2 Dobândire de caracter elen (4) Si: (nob) elenizat1, (rar) elenizi. 3 Dobândire a unei forme specifice sistemului limbii elene Si: (nob) elenizat1, elenizit.
ELENIZARE s.f. (Liv.) Acțiunea de a eleniza și rezultatul ei. [< eleniza.]
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
eleniza vtf, vr [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~zez / E: fr helléniser] 1-2 (Rar) A face să capete (sau a căpăta) trăsături specifice elenilor (1) Si: (înv) elini, (îvr) elinizi. 3-4 A face să capete (sau a căpăta) caracter elen (4) Si: (Îvr) elinizi. 5-6 A da (sau a căpăta) o formă specifică sistemului limbii elene. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELENIZA vb. I. tr. (Liv.) A da un caracter elenic. [< fr. helléniser].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELENIZA vb. tr. a da un caracter elenic. (< fr. helléniser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
elenizare s. f., g.-d. art. elenizării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
eleniza vb. ind. prez. 1 sg. elenizez, 3 sg. și pl. elenizează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ELENIZÁRE (după fr. hellénisation) s. f. Proces început în timpul lui Alexandru cel Mare, prin care limba și cultura elenă au fost propagate în afara Greciei, în special, la popoarele orientale.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
elenizare, elenizărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a eleniza și rezultatul ei. DN
etimologie:
- eleniza DN
eleniza, elenizezverb
- 1. A da un caracter elenic. DN
etimologie:
- helléniser DN