elenistic, ~ă a [At: ENC. ROM. II, 277 / V: (rar) he~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr hellénistique] 1 (Îs) Epoca (sau perioada) ~ă ori, înv, periodul ~ Epocă în istoria sclavagistă a popoarelor din bazinul Mării Mediterane cuprinsă între moartea lui Alexandru Macedon și sfârșitul sec. I a. C. 2 a Care aparține perioadei elenistice (1). 3 a Caracteristic perioadei elenistice (1). 4 a Referitor la perioada elenistică (1). 5-6 a Care se referă la Grecia (sau la civilizația greacă).

ELENISTIC, -Ă, elenistici, -e, adj. Care ține de elenism. Epocă elenistică.

ELENISTIC, -Ă adj. Care aparține elenismului, privitor la elenism. [Var. helenistic, -ă adj. / < fr. hellénistique].

ELENISTIC, -Ă adj. care aparține elenismului. (< fr. hellénistique)

ELENISTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de elenism; propriu elenismului. /<fr. hellénistique

helenistic, ~ă a vz elenistic

HELENISTIC, -Ă adj. v. elenistic.

elenistic adj. m., pl. elenistici; f. elenistică, pl. elenistice

elenistic adj. m., pl. elenistici; f. elenistică, pl. elenistice

elenistic adj. m., pl. elenistici; f. sg. elenistică, pl. elenistice

ELENISTIC, -Ă (< fr., germ.) adj. Care aparține elenismului, privitor la elenism. ◊ Epoca e. = perioadă din istoria și civilizația Greciei și a Orientului Apropiat și Mijlociu, cuprinsă între 323 î. Hr. (moartea lui Alexandru cel Mare) și 30 î. Hr. (cucerirea Egiptului de către romani). ◊ Arta e. = nume generic dat artei dezvoltate în sec. 4-1 î. Hr. în câteva centre din bazinul estic al M. Mediterane (Atena, Alexandria, Pergam, Rodos etc.). S-a format pe baza artei clasice grecești, puternic influențată de arta Orientului. În cadrul ei au înflorit arhitectura, caracterizată prin gustul pentru grandios (Farul din Alexandria), grija pentru organizarea urbanistică (Agora din Atena), apariția unor noi tipuri de clădiri publice (biblioteci; Museion), sculptura cu o gamă bogată de preocupări pentru teme ca: nudul feminin („Venus din Milo”), copilul („Copilul cu gâsca”), barbarii („Gal murind”) și pentru redarea vieții psihice individuale („Laocoon”). Pictura este cunoscută azi numai din copii rămase în mozaic („Bătălia de la Issos”) și din frescă. Un domeniu cunoscut al a.e. îl constituie micile statuete de gen lucrate din ceramică policromă la Tanagra (Beoția). V. arta greacă. ◊ Filozofie e. = filozofia sec. 4-1 î. Hr. reprezentată de epicureism, stoicism, scepticism, platonismul Noii Academii, Școala peripatetică, filozofia alexandrină și având ca trăsătură definitorie orientarea către morală.