2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELENÍSTIC, -Ă, elenistici, -ce, adj. Care aparține elenismului, privitor la elenism. – Din fr. hellénistique.

ELENÍSTIC, -Ă, elenistici, -ce, adj. Care aparține elenismului, privitor la elenism. – Din fr. hellénistique.

elenistic, ~ă a [At: ENC. ROM. II, 277 / V: (rar) he~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr hellénistique] 1 (Îs) Epoca (sau perioada) ~ă ori, înv, periodul ~ Epocă în istoria sclavagistă a popoarelor din bazinul Mării Mediterane cuprinsă între moartea lui Alexandru Macedon și sfârșitul sec. I a. C. 2 a Care aparține perioadei elenistice (1). 3 a Caracteristic perioadei elenistice (1). 4 a Referitor la perioada elenistică (1). 5-6 a Care se referă la Grecia (sau la civilizația greacă).

helenistic, ~ă a vz elenistic

ELENÍSTIC, -Ă, elenistici, -e, adj. Care ține de elenism. Epocă elenistică.

ELENÍSTIC, -Ă adj. Care aparține elenismului, privitor la elenism. [Var. helenistic, -ă adj. / < fr. hellénistique].

HELENÍSTIC, -Ă adj. v. elenistic.

ELENÍSTIC, -Ă adj. care aparține elenismului. (< fr. hellénistique)

ELENÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de elenism; propriu elenismului. /<fr. hellénistique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

elenístică s. f., g.-d. art. elenísticii

elenístic adj. m., pl. elenístici; f. elenístică, pl. elenístice

elenístic adj. m., pl. elenístici; f. sg. elenístică, pl. elenístice


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ELENISTIC, -Ă (< fr., germ.) adj. Care aparține elenismului, privitor la elenism. ◊ Epoca e. = perioadă din istoria și civilizația Greciei și a Orientului Apropiat și Mijlociu, cuprinsă între 323 î. Hr. (moartea lui Alexandru cel Mare) și 30 î. Hr. (cucerirea Egiptului de către romani). ◊ Arta e. = nume generic dat artei dezvoltate în sec. 4-1 î. Hr. în câteva centre din bazinul estic al M. Mediterane (Atena, Alexandria, Pergam, Rodos etc.). S-a format pe baza artei clasice grecești, puternic influențată de arta Orientului. În cadrul ei au înflorit arhitectura, caracterizată prin gustul pentru grandios (Farul din Alexandria), grija pentru organizarea urbanistică (Agora din Atena), apariția unor noi tipuri de clădiri publice (biblioteci; Museion), sculptura cu o gamă bogată de preocupări pentru teme ca: nudul feminin („Venus din Milo”), copilul („Copilul cu gâsca”), barbarii („Gal murind”) și pentru redarea vieții psihice individuale („Laocoon”). Pictura este cunoscută azi numai din copii rămase în mozaic („Bătălia de la Issos”) și din frescă. Un domeniu cunoscut al a.e. îl constituie micile statuete de gen lucrate din ceramică policromă la Tanagra (Beoția). V. arta greacă.Filozofie e. = filozofia sec. 4-1 î. Hr. reprezentată de epicureism, stoicism, scepticism, platonismul Noii Academii, Școala peripatetică, filozofia alexandrină și având ca trăsătură definitorie orientarea către morală.

Intrare: elenistică
elenistică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elenistică
  • elenistica
plural
genitiv-dativ singular
  • elenistici
  • elenisticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: elenistic
elenistic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elenistic
  • elenisticul
  • elenisticu‑
  • elenistică
  • elenistica
plural
  • elenistici
  • elenisticii
  • elenistice
  • elenisticele
genitiv-dativ singular
  • elenistic
  • elenisticului
  • elenistice
  • elenisticei
plural
  • elenistici
  • elenisticilor
  • elenistice
  • elenisticelor
vocativ singular
plural
helenistic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • helenistic
  • helenisticul
  • helenisticu‑
  • helenistică
  • helenistica
plural
  • helenistici
  • helenisticii
  • helenistice
  • helenisticele
genitiv-dativ singular
  • helenistic
  • helenisticului
  • helenistice
  • helenisticei
plural
  • helenistici
  • helenisticilor
  • helenistice
  • helenisticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

elenistic helenistic

  • 1. Care aparține elenismului, privitor la elenism.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Epocă elenistică.
      surse: DLRLC

etimologie: