6 definiții pentru elektron electron


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELEKTRÓN s. n. Aliaj dur și ușor de aluminiu și magneziu. – Probabil din germ.

ELEKTRÓN s. n. Aliaj dur și ușor de aluminiu și magneziu. – Probabil din germ.

elektron sn [At: LTR2 / E: ns cf ger Elektron] Aliaj dur și ușor de aluminiu și magneziu.

ELEKTRÓN s. n. aliaj dur și ușor de aluminiu și magneziu. (< germ. Elektron)

ELECTRÓN s.n. Aliaj dur și ușor de magneziu, aluminiu, aramă și zinc, folosit mai ales în aeronautică. [Scris și elektron. / cf. fr. électron, it. electron, germ. Elektron].


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ELEKTRÓN (< germ.) subst. Grup de aliaje complexe de magneziu, având la bază sistemul binar aluminiu-magneziu, cu adaosuri de mangan, zinc și siliciu, în diferite proporții. Sunt utilizate în construcția de avioane, automobile, vagoane.

Intrare: elektron
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elektron
  • elektronul
  • elektronu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • elektron
  • elektronului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electron
  • electronul
  • electronu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • electron
  • electronului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

elektron electron

  • 1. Aliaj dur și ușor de aluminiu și magneziu, aramă și zinc, folosit mai ales în aeronautică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: