6 definiții pentru elektron electron

ELEKTRÓN s. n. Aliaj dur și ușor de aluminiu și magneziu. – Probabil din germ.

ELEKTRÓN s. n. Aliaj dur și ușor de aluminiu și magneziu. – Probabil din germ.

ELEKTRÓN s.n. v. electron.

ELEKTRÓN s. n. aliaj dur și ușor de aluminiu și magneziu. (< germ. Elektron)

ELECTRÓN s.n. Aliaj dur și ușor de magneziu, aluminiu, aramă și zinc, folosit mai ales în aeronautică. [Scris și elektron. / cf. fr. électron, it. electron, germ. Elektron].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ELEKTRÓN (‹ germ.) subst. Grup de aliaje complexe de magneziu, având la bază sistemul binar aluminiu-magneziu, cu adaosuri de mangan, zinc și siliciu, în diferite proporții. Sunt utilizate în construcția de avioane, automobile, vagoane.

Intrare: elektron
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular elektron elektronul
plural
genitiv-dativ singular elektron elektronului
plural
vocativ singular
plural
electron (s.n.sg.) substantiv neutru (numai) singular
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular electron electronul
plural
genitiv-dativ singular electron electronului
plural
vocativ singular
plural

elektron electron

  • 1. Aliaj dur și ușor de aluminiu și magneziu, aramă și zinc, folosit mai ales în aeronautică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: