28 de definiții pentru elegans (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

cârciumăreásă sf [At: BĂRAC, T. 31 / V: crấșm~ (reg) ~cim~, câșmăreáță / Pl: ~ése / E: cârciumar + -easă] 1 Nevastă de cârciumar Si: cârciumăriță (1). 2 Proprietăreasa unei cârciumi Si: cârciumăriță (2). 3 (Bot) Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse, ovale, cu flori mari divers colorate Si: (reg) bulgarce, capul-cucului, căpitani, cătănuță (3), coconi, coconite, doamne, domnișor, garoafei, gura-paharului, leliță, maior, măciucă, nemțișor, nemțoaice, ochiul- cucului, ochii-cucului, pătlăci, pană, pofta-femeii, ruji-mici, rugușițe, schelcuite de Țarigrad, tarelci, turnurele, turcoaice (Zinnia elegans).

CÂRCIUMĂREÁSĂ, cârciumărese, s. f. 1. Nevastă de cârciumar; femeie care are în proprietate o cârciumă; cârciumăriță. 2. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse, ovale, cu flori mari, divers colorate (Zinnia elegans). [Var.: crâșmăreásă, (reg.) cârcimăreásă s. f.] – Cârciumar + suf. -easă.

cârciumăreásă s. f., g.-d. art. cârciumărései; pl. cârciumărése

CÂRCIUMĂREÁSĂ s. I. cârciumăriță. (În cârciumă servea o ~.) II. (BOT.; Zinnia elegans) (reg.) măciuci (pl.).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CÎRCIUMĂREÁSĂ s. 1. cîrciumăriță. (În cîrciumă servea o ~.) 2. (BOT.; Zinnia elegans) măciuci (pl.).

OTIUM ELEGANS (lat.) odihnă rafinată – Epitet desemnând preocupările spirituale și, în genere, activitatea intelectuală. Anticii își dedicau timpul liber studiului.

A. elegans Mast. Specie ce înflorește în iun.-aug. Flori tubulare, galbene, curbate, extinzîndu-se în formă de cupă purpurie, brună, cu pete albe în interior și nervuri purpurii la exterior. Frunze cordiforme, pînă la 7 cm lungime și 5 cm lățime, pe partea superioară verzi-închis, pe cea inferioară glauce.

Aira elegans Willd. (syn. A. capillaris Host). Specie anuală. Paniculă erectă, de mai multe ori bifurcată, cu pedunculi filamentoși. Frunze scurte, rigide.

Barbacenia elegans (Talb.) Pax (syn. Vellozia elegans, Talb.). Specie cu flori mai întîi lila, apoi albe. Frunze linear-lanceolate, nedentate, scorțoase.

Barkeria elegans Knowl. et Westc. (syn. Epidendrum elegans Rchb.). Înflorește primăvara. Flori (petalele interioare și exterioare eliptice, label lung și destul de lat, alb, cu o pată mare, roșie) roșii-roz, așezate cîte 7 într-un ciorchine pețiolat.

Bessera elegans Schult. Specie cu bulbi viguroși, dezvoltă mai multe tulpini (cca 65 cm lungime), fragile și fistuloase. Florile, roșii-aprins, în interior cu desen alb, pendente, 16-20, dispuse în umbelă. Frunze (cca 65 cm lungime), cîte 2-3. înflorește vara-toamna.

Brodiaea elegans Smith. Specie cu flori violete-purpuri, lungi de 2,5-3,5 cm pe tulpini înalte de 45 cm. Înflorește spre sfîrșitul verii.

C. elegans Wall. Specie care înflorește vara- toamna. Floarea cu tubul corolei umflat la bază și îndoit, albicios cu pete violete sau albastru-maron cu puncte purpurii. Frunze maro-purpurii (cca 6,5 cm lungime și 3,5 cm lățime), ovat-lanceolate, acuminate, perișori pe margine. Tulpini maro-purpurii, tîrîtoare, subțiri. Fructul, o capsulă.

Chamaedorea elegans Mart. (syn. Neanthe bella O.F. Cook, Collinia elegans Liehm.). Specie cu flori galbene. Fructul, o bacă verde-negricioasă. Tulpina (cca 2,10 m înălțime) stoloniferă, des-inelată. Frunze (cca 20 cm lungime, 2,5 cm lățime la mijloc) cu numeroase foliole, înguste, lanceolat-acuminate, verzi-închis, lucioase (Pl. 19, fig. 112).

Clarkia elegans Dougl. Specie care înflorește vara. Flori (caliciul păros) simple sau duble, roz, roșii-carmin, albe, roz-aprins, roșii-aprins, roz-violacee, cu petale rotunde, întregi sau franjurate. Frunze alterne, verzi- glauce, ovate sau ovat-lanceolate. Tulpină (cca 60-70 cm înălțime), cu ramificații glabre, verzi-purpurii.

E. elegans Rose. Specie originară din Mexic. Flori roșii, cca 10 în inflorescență, pe o tijă de cca 45 cm înălțime. Frunze numeroase, alungite, albicioase, cărnoase, roșii pe margini, dispuse în rozete.

G. elegans M. B. Specie care înflorește în iun.-aug. Flori numeroase, mici, axilare sau terminale, dispuse în panicule bifurcate ea o dantelă. Pedunculii subțiri sînt iuniflori, caliciul are 5 sepale verzi, ovat-lanceolate, corolă cu 5 petale albe, dispuse în stea. Frunze sesile, opuse, de un verde-glauc, cele inferioare lanceolat-spatulate pierzîndu-se în pețiol, cele superioare lungi, lanceolat-ascuțite spre liniare. Plantă anuală, 45 cm înălțime, glabră, foarte ramificată (Pl. 37, fig. 219).

Humea elegans Smith. Specie care înflorește vara-toamna. Flori dispuse în capitule maro-roșietice, roz sau albicioase (înconjurate de foliole mătăsoase, lucioase, roșii), în număr mare în paniculă terminală, ramificată, pendentă. Frunze parfumate; cele de la bază ovat-lanceolate, cu vîrf ascuțit, cca 22 cm lungime, pubescente, încrețite, verzi pe ambele părți; cele spre vîrf mici. Plantă bienală, cca 1,80 m înălțime, tulpină dreaptă, robustă, glandulos-pubescentă sau aproape glabră.

L. elegans Torr. et Gray. Specie care înflorește vara. Flori parfumate, în capitule (10-12 radiale, aurii, uneori cu vîrf alb). Frunzele bazilare penate sau lobate, cele tulpinale întregi. Plantă pubescentă, scundă, anuală, tulpină uneori pe sol (Pl. 45, fig. 265).

L. elegans L. Specie care înflorește primăvara tîrziu. Flori numeroase, galbene-aurii, petale mari. Frunze spatulate, ușor albăstrui (Pl. 46, fig. 271).

Intrare: elegans
elegans