2 intrări

9 definiții

electroóptică s. f., g.-d. art. electroópticii

electroóptică s. f., g.-d. art. electroópticii

ELECTROÓPTICĂ s.f. Ramură a fizicii care studiază fenomenele datorate acțiunii câmpului electric asupra luminii. [Pron. -tro-op-, gen. -cii. / < fr. électro-optique].

ELECTROÓPTIC, -Ă, electrooptici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre dispozitive) Care cuprinde o parte electrică și una optică. 2. S. f. Teoria electromagnetică a luminii. [Pr.: -tro-op-] – Din fr. électro-optique.

ELECTROÓPTIC, -Ă, electrooptici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre dispozitive) Care cuprinde o parte electrică și una optică. 2. S. f. Teoria electromagnetică a luminii. – Din fr. électro-optique.

electroóptic adj. m., pl. electroóptici; f. electroóptică, pl. electroóptice

electroóptic adj. → optic

ELECTROÓPTIC, -Ă adj. Referitor la electrooptică. ♦ (Despre dispozitive) Care cuprinde o parte electrică și una optică. [< fr. électro-optique].

ELECTROÓPTIC, -Ă I. adj. referitor la electrooptică. II. s. f. ramură a fizicii care studiază fenomenele datorate acțiunii câmpului electric asupra luminii. (< fr. électro-optique)

Intrare: electrooptic
electrooptic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular electrooptic electroopticul electrooptică electrooptica
plural electrooptici electroopticii electrooptice electroopticele
genitiv-dativ singular electrooptic electroopticului electrooptice electroopticei
plural electrooptici electroopticilor electrooptice electroopticelor
vocativ singular
plural
Intrare: electrooptică
electrooptică substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular electrooptică electrooptica
plural
genitiv-dativ singular electrooptici electroopticii
plural
vocativ singular
plural