electronografie sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: eg electronography] 1-2 (Metodă de) investigare a câmpurilor electrice din corpul uman, precum și a modificărilor acestora, în condiții de boală. 3 (Ccr) Imagine a câmpurilor electrice din corpul uman. 4 Clișeu cu imaginea corpului uman.

ELECTRONOGRAFIE s. f. 1. metodă de evidențiere a câmpurilor electrice din corpul uman, precum și a modificărilor acestora, în condiții de boală, utilizând curenții de înaltă tensiune și mică intensitate, în regim de înaltă frecvență. 2. imagine a câmpurilor electrice din corpul uman; clișeu cu o asemenea imagine. (< engl. electronography)

electronografie s. f. (med.) Imagine a câmpurilor electrice din corpul omenesc ◊ „Această metodă a permis evidențierea, pentru prima oară, a câmpurilor electromagnetice ale corpului uman, precum și a modificărilor acestora, ce se produc în condiții de boală. Mare interes prezintă electronografia mai ales în diagnosticul unor afecțiuni interne, și îndeosebi în evidențierea primelor modificări care apar în boala canceroasă.” R.l. 17 XI 75 p. 5. ◊ „Electronografia. O nouă metodă de investigații a fenomenelor fizice și biologice [...]” Pr.R.TV 14 XII 79 p. 12. ◊ „Electronografia pătrunde tot mai mult în practica medicală umană.” R.l. 23 III 85 p. 5; v. și Pr.R.TV 27 II 84 (din engl. electronography, fr. électronographie; BD 1970, DTN 1974; DEX-S)

electronografie s. f., pl. electronografii