7 definiții pentru electronegativ

ELECTRONEGATÍV, -Ă, electronegativi, -e, adj. (Despre unele elemente chimice) Ai cărui atomi captează cu ușurință electroni, transformându-se în ioni negativi. – Din fr. électronégatif.

ELECTRONEGATÍV, -Ă, electronegativi, -e, adj. (Despre unele elemente chimice) Ai cărui atomi captează cu ușurință electroni, transformându-se în ioni negativi. – Din fr. électronégatif.

electronegatív adj. m., pl. electronegatívi; f. electronegatívă, pl. electronegatíve

electronegatív adj. → negativ

ELECTRONEGATÍV, -Ă adj. (Despre elemente, radicali, molecule) Care are tendința de a capta electroni de la alte substanțe, putând elibera ioni negativi. [Cf. fr. électronégatif].

ELECTRONEGATÍV, -Ă adj. (despre elemente chimice) ai cărui atomi captează electroni, transformându-se în ioni negativi. (< fr. électronégatif)

ELECTRONEGATÍV ~ă (~i, ~e) (despre elemente chimice) Ai cărei atomi captează electroni, devenind ioni negativi. /<fr. électronégatif

Intrare: electronegativ
electronegativ adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular electronegativ electronegativul electronegati electronegativa
plural electronegativi electronegativii electronegative electronegativele
genitiv-dativ singular electronegativ electronegativului electronegative electronegativei
plural electronegativi electronegativilor electronegative electronegativelor
vocativ singular
plural