2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELECTROIZOLANT, -Ă, electroizolanți, -te, adj., s. m. (Material) care are calitatea de a izola din punct de vedere electric. [Pr.: -tro-i-] – Din fr. électro-isolant.

ELECTROIZOLANT, -Ă, electroizolanți, -te, adj., s. m. (Material) care are calitatea de a izola din punct de vedere electric. [Pr.: -tro-i-] – Din fr. électro-isolant.

electroizolant, ~ă sm, a [At: LTR2 XVIII, 30 / S și: electro-izolant / P: ~tro-i~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr électroisolant] 1-2 (Material) care are proprietatea de a izola din punct de vedere electric.

ELECTROIZOLANT, -Ă adj., s.m. (Material) care are calitatea de a izola din punct de vedere electric. [Pron. -tro-i-. / < fr. électroisolant].

ELECTROIZOLANT, -Ă adj., s. m. f. izolant electric. (< fr. électro-isolant)

ELECTROIZOLANT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre materiale) Care izolează de curentul electric; cu proprietate de a izola de curentul electric. /<fr. electro-isolant

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

electroizolant2 (desp. -tro-i-) s. m., pl. electroizolanți

electroizolant1 (desp. -tro-i-) adj. m., pl. electroizolanți; f. electroizolantă, pl. electroizolante

electroizolant2 (-tro-i-) s. m., pl. electroizolanți

electroizolant1 (-tro-i-) adj. m., pl. electroizolanți; f. electroizolantă, pl. electroizolante

electroizolant adj. m., s. m. (sil. -tro-i-), pl. electroizolanți; f. sg. electroizolantă, pl. electroizolante

Intrare: electroizolant (adj.)
electroizolant1 (adj.) adjectiv
  • silabație: -tro-i- info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electroizolant
  • electroizolantul
  • electroizolantu‑
  • electroizolantă
  • electroizolanta
plural
  • electroizolanți
  • electroizolanții
  • electroizolante
  • electroizolantele
genitiv-dativ singular
  • electroizolant
  • electroizolantului
  • electroizolante
  • electroizolantei
plural
  • electroizolanți
  • electroizolanților
  • electroizolante
  • electroizolantelor
vocativ singular
plural
Intrare: electroizolant (s.m.)
electroizolant2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: -tro-i- info
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electroizolant
  • electroizolantul
  • electroizolantu‑
plural
  • electroizolanți
  • electroizolanții
genitiv-dativ singular
  • electroizolant
  • electroizolantului
plural
  • electroizolanți
  • electroizolanților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

electroizolant, electroizolanțisubstantiv masculin
electroizolant, electroizolantăadjectiv

  • 1. (Material) care are calitatea de a izola din punct de vedere electric. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.