2 intrări

8 definiții

ELECTROIZOLÁNT, -Ă, electroizolanți, -te, adj., s. m. (Material) care are calitatea de a izola din punct de vedere electric. [Pr.: -tro-i-] – Din fr. électro-isolant.

ELECTROIZOLÁNT, -Ă, electroizolanți, -te, adj., s. m. (Material) care are calitatea de a izola din punct de vedere electric. [Pr.: -tro-i-] – Din fr. électro-isolant.

electroizolánt1 (-tro-i-) adj. m., pl. electroizolánți; f. electroizolántă, pl. electroizolánte

electroizolánt2 (-tro-i-) s. m., pl. electroizolánți

electroizolánt adj. m., s. m. (sil. -tro-i-), pl. electroizolánți; f. sg. electroizolántă, pl. electroizolánte

ELECTROIZOLÁNT, -Ă adj., s.m. (Material) care are calitatea de a izola din punct de vedere electric. [Pron. -tro-i-. / < fr. électroisolant].

ELECTROIZOLÁNT, -Ă adj., s. m. f. izolant electric. (< fr. électro-isolant)

ELECTROIZOLÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre materiale) Care izolează de curentul electric; cu proprietate de a izola de curentul electric. /<fr. electro-isolant

Intrare: electroizolant (adj.)
electroizolant adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular electroizolant electroizolantul electroizolantă electroizolanta
plural electroizolanți electroizolanții electroizolante electroizolantele
genitiv-dativ singular electroizolant electroizolantului electroizolante electroizolantei
plural electroizolanți electroizolanților electroizolante electroizolantelor
vocativ singular
plural
Intrare: electroizolantă
electroizolantă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular electroizolantă electroizolanta
plural electroizolante electroizolantele
genitiv-dativ singular electroizolante electroizolantei
plural electroizolante electroizolantelor
vocativ singular
plural