2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

electrocutat2, ~ă a [At: BELEA, P. A. 145 / Pl: ~ați, ~e i / E: electrocuta] 1 Ucis prin electrocutare. 2 Mort prin electrocutare (2). 3 Care și-a produs leziuni prin electrocutare (3). 4 Vătămat prin electrocutare.

electrocutat1 sn[1] [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: electrocuta] 1-3 (Rar) Electrocutare (1-3). modificată

  1. smsn Ladislau Strifler

ELECTROCUTÁ, electrocutez, vb. I. Tranz. și refl. A omorî sau a muri prin electrocutare. – Din fr. électrocuter.

ELECTROCUTÁ, electrocutez, vb. I. Tranz. și refl. A omorî sau a muri prin electrocutare. – Din fr. électrocuter.

electrocuta [At: C. PETRESCU, C. V. 126 / Pzi: ~tez / E: fr électrocuter] 1 vt A ucide cu ajutorul curentului electric. 2-3 A se omorî (sau a-și produce leziuni) în urma unei (puternice) descărcări în corp.

ELECTROCUTÁ, electrocutez, vb. I. Tranz. A ucide sau a răni prin curent electric; a executa (un condamnat) cu ajutorul curentului electric.

ELECTROCUTÁ vb. I. tr., refl. A (se) omorî cu ajutorul unui curent electric. [< fr. électrocuter].

ELECTROCUTÁ vb. tr., refl. a (se) accidenta, a (se) omorî, ca urmare a trecerii curentului electric prin corp. (< fr. électrocuter)

A ELECTROCUTÁ ~éz tranz. A face să se electrocuteze. /<fr. électrocuter

A SE ELECTROCUTÁ mă ~éz intranz. A muri sub acțiunea curentului electric. /<fr. électrocuter

*electrocutéz v. tr. (din electric și cut din execut). Omor pin electricitate (trăsnesc). V. curentez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

electrocutá (a ~) vb., ind. prez. 3 electrocuteáză

electrocutá vb., ind. prez. 1 sg. electrocutéz, 3 sg. și pl. electrocuteáză

Intrare: electrocutat
electrocutat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electrocutat
  • electrocutatul
  • electrocutatu‑
  • electrocuta
  • electrocutata
plural
  • electrocutați
  • electrocutații
  • electrocutate
  • electrocutatele
genitiv-dativ singular
  • electrocutat
  • electrocutatului
  • electrocutate
  • electrocutatei
plural
  • electrocutați
  • electrocutaților
  • electrocutate
  • electrocutatelor
vocativ singular
plural
Intrare: electrocuta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • electrocuta
  • electrocutare
  • electrocutat
  • electrocutatu‑
  • electrocutând
  • electrocutându‑
singular plural
  • electrocutea
  • electrocutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • electrocutez
(să)
  • electrocutez
  • electrocutam
  • electrocutai
  • electrocutasem
a II-a (tu)
  • electrocutezi
(să)
  • electrocutezi
  • electrocutai
  • electrocutași
  • electrocutaseși
a III-a (el, ea)
  • electrocutea
(să)
  • electrocuteze
  • electrocuta
  • electrocută
  • electrocutase
plural I (noi)
  • electrocutăm
(să)
  • electrocutăm
  • electrocutam
  • electrocutarăm
  • electrocutaserăm
  • electrocutasem
a II-a (voi)
  • electrocutați
(să)
  • electrocutați
  • electrocutați
  • electrocutarăți
  • electrocutaserăți
  • electrocutaseți
a III-a (ei, ele)
  • electrocutea
(să)
  • electrocuteze
  • electrocutau
  • electrocuta
  • electrocutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

electrocuta

  • 1. A omorî sau a muri prin electrocutare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: