2 intrări

13 definiții

electrocutat1 sn[1] [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: electrocuta] 1-3 (Rar) Electrocutare (1-3). modificată

  1. smsn Ladislau Strifler

electrocutat2, ~ă a [At: BELEA, P. A. 145 / Pl: ~ați, ~e i / E: electrocuta] 1 Ucis prin electrocutare. 2 Mort prin electrocutare (2). 3 Care și-a produs leziuni prin electrocutare (3). 4 Vătămat prin electrocutare.

electrocuta [At: C. PETRESCU, C. V. 126 / Pzi: ~tez / E: fr électrocuter] 1 vt A ucide cu ajutorul curentului electric. 2-3 A se omorî (sau a-și produce leziuni) în urma unei (puternice) descărcări în corp.

ELECTROCUTÁ, electrocutez, vb. I. Tranz. și refl. A omorî sau a muri prin electrocutare. – Din fr. électrocuter.

ELECTROCUTÁ, electrocutez, vb. I. Tranz. și refl. A omorî sau a muri prin electrocutare. – Din fr. électrocuter.

ELECTROCUTÁ, electrocutez, vb. I. Tranz. A ucide sau a răni prin curent electric; a executa (un condamnat) cu ajutorul curentului electric.

electrocutá (a ~) vb., ind. prez. 3 electrocuteáză

electrocutá vb., ind. prez. 1 sg. electrocutéz, 3 sg. și pl. electrocuteáză

ELECTROCUTÁ vb. I. tr., refl. A (se) omorî cu ajutorul unui curent electric. [< fr. électrocuter].

ELECTROCUTÁ vb. tr., refl. a (se) accidenta, a (se) omorî, ca urmare a trecerii curentului electric prin corp. (< fr. électrocuter)

A ELECTROCUTÁ ~éz tranz. A face să se electrocuteze. /<fr. électrocuter

A SE ELECTROCUTÁ mă ~éz intranz. A muri sub acțiunea curentului electric. /<fr. électrocuter

*electrocutéz v. tr. (din electric și cut din execut). Omor pin electricitate (trăsnesc). V. curentez.

Intrare: electrocuta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) electrocuta electrocutare electrocutat electrocutând singular plural
electrocutea electrocutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) electrocutez (să) electrocutez electrocutam electrocutai electrocutasem
a II-a (tu) electrocutezi (să) electrocutezi electrocutai electrocutași electrocutaseși
a III-a (el, ea) electrocutea (să) electrocuteze electrocuta electrocută electrocutase
plural I (noi) electrocutăm (să) electrocutăm electrocutam electrocutarăm electrocutaserăm, electrocutasem*
a II-a (voi) electrocutați (să) electrocutați electrocutați electrocutarăți electrocutaserăți, electrocutaseți*
a III-a (ei, ele) electrocutea (să) electrocuteze electrocutau electrocuta electrocutaseră
Intrare: electrocutat
electrocutat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular electrocutat electrocutatul electrocuta electrocutata
plural electrocutați electrocutații electrocutate electrocutatele
genitiv-dativ singular electrocutat electrocutatului electrocutate electrocutatei
plural electrocutați electrocutaților electrocutate electrocutatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)