2 intrări

O definiție

ELECTROCULTIVÁ vb. I. tr. A folosi curentul electric pentru dezvoltarea vegetalelor. [Et. incertă].

Intrare: electrocultivat
electrocultivat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular electrocultivat electrocultivatul electrocultiva electrocultivata
plural electrocultivați electrocultivații electrocultivate electrocultivatele
genitiv-dativ singular electrocultivat electrocultivatului electrocultivate electrocultivatei
plural electrocultivați electrocultivaților electrocultivate electrocultivatelor
vocativ singular
plural
Intrare: electrocultiva
electrocultiva verb grupa I conjugarea I
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) electrocultiva electrocultivare electrocultivat electrocultivând singular plural
electroculti electrocultivați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) electrocultiv (să) electrocultiv electrocultivam electrocultivai electrocultivasem
a II-a (tu) electrocultivi (să) electrocultivi electrocultivai electrocultivași electrocultivaseși
a III-a (el, ea) electroculti (să) electrocultive electrocultiva electrocultivă electrocultivase
plural I (noi) electrocultivăm (să) electrocultivăm electrocultivam electrocultivarăm electrocultivaserăm, electrocultivasem*
a II-a (voi) electrocultivați (să) electrocultivați electrocultivați electrocultivarăți electrocultivaserăți, electrocultivaseți*
a III-a (ei, ele) electroculti (să) electrocultive electrocultivau electrocultiva electrocultivaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)