2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

electrocoagulat1 sn [At: MDA ms / P: ~co-a~ / Pl: (rar) ~uri / E: electrocoagula] Electrocoagulare.

electrocoagulat2, ~ă a [At: MDA ms / P: ~co-a~ / Pl: ~ați, ~e / E: electrocoagula] (D. țesuturi patologice) Distrus prin coagulare cu ajutorul curentului electric alternativ de înaltă frecvență.

ELECTROCOAGULÁ, electrocoagulez, vb. I. Tranz. (Med.) A distruge prin coagulare cu ajutorul curentului electric alternativ de înaltă frecvență țesuturile patologice. [Pr.: -co-a-] – Din fr. électrocoaguler.

ELECTROCOAGULÁ, electrocoagulez, vb. I. Tranz. (Med.) A distruge prin coagulare cu ajutorul curentului electric alternativ de înaltă frecvență țesuturile patologice. [Pr.: -co-a-] – Din fr. électrocoaguler.

electrocoagula vt [At: MDENC / P: ~co-a~ / Pzi: ~lez / E: fr électrocoaguler] (Med) A distruge prin coagulare cu ajutorul curentului electric alternativ de înaltă frecvență țesuturile patologice.

ELECTROCOAGULÁ vb. I. tr. (Med.) A efectua o electrocoagulare. [Pron. -co-a-. / cf. fr. électrocoaguler].

ELECTROCOAGULÁ vb. tr. a efectua o electrocoagulare. (< fr. électrocoaguler)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

electrocoagulá (a ~) (-co-a-) vb., ind. prez. 3 electrocoaguleáză

electrocoagulá vb. (sil. -co-a-), ind. prez. 3 sg. și pl. electrocoaguleáză; conj. prez. 3 sg. și pl. electrocoaguléze

Intrare: electrocoagulat
electrocoagulat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electrocoagulat
  • electrocoagulatul
  • electrocoagulatu‑
  • electrocoagula
  • electrocoagulata
plural
  • electrocoagulați
  • electrocoagulații
  • electrocoagulate
  • electrocoagulatele
genitiv-dativ singular
  • electrocoagulat
  • electrocoagulatului
  • electrocoagulate
  • electrocoagulatei
plural
  • electrocoagulați
  • electrocoagulaților
  • electrocoagulate
  • electrocoagulatelor
vocativ singular
plural
Intrare: electrocoagula
  • silabație: -co-a- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • electrocoagula
  • electrocoagulare
  • electrocoagulat
  • electrocoagulatu‑
  • electrocoagulând
  • electrocoagulându‑
singular plural
  • electrocoagulea
  • electrocoagulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • electrocoagulez
(să)
  • electrocoagulez
  • electrocoagulam
  • electrocoagulai
  • electrocoagulasem
a II-a (tu)
  • electrocoagulezi
(să)
  • electrocoagulezi
  • electrocoagulai
  • electrocoagulași
  • electrocoagulaseși
a III-a (el, ea)
  • electrocoagulea
(să)
  • electrocoaguleze
  • electrocoagula
  • electrocoagulă
  • electrocoagulase
plural I (noi)
  • electrocoagulăm
(să)
  • electrocoagulăm
  • electrocoagulam
  • electrocoagularăm
  • electrocoagulaserăm
  • electrocoagulasem
a II-a (voi)
  • electrocoagulați
(să)
  • electrocoagulați
  • electrocoagulați
  • electrocoagularăți
  • electrocoagulaserăți
  • electrocoagulaseți
a III-a (ei, ele)
  • electrocoagulea
(să)
  • electrocoaguleze
  • electrocoagulau
  • electrocoagula
  • electrocoagulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

electrocoagula

  • 1. medicină A distruge prin coagulare cu ajutorul curentului electric alternativ de înaltă frecvență țesuturile patologice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: