electrochimie sfs [At: LM / S și: (înv) electro-chimie / E: fr électrochimie] Ramură a chimiei fizice care studiază fenomenele de transformare a energiei chimice în energie electrică și invers, precum și legile acestor fenomene.

ELECTROCHIMIE s. f. Ramură a chimiei fizice care studiază procesele chimice produse sub acțiunea curentului electric și fenomenele electrice produse de procese chimice.

ELECTROCHIMIE s.f. Parte a chimiei care se ocupă cu studiul reacțiilor chimice cauzate de influența electricității. [Gen. -iei. / cf. fr. électrochimie].

ELECTROCHIMIE s. f. ramură a chimiei care studiază reacțiile produse sub influența electricității. (< fr. électrochimie)

ELECTROCHIMIE f. Ramură a chimiei fizice care se ocupă cu studiul fenomenelor de transformare a energiei chimice în energie electrică și invers. [G.-D. electrochimiei] /<fr. électrochimie

electro-chimie f. partea chimiei ce tratează despre descompunerea corpurilor prin electricitate.

*electro-chimíe f. Acea parte a chimiiĭ care se ocupă de fenomenele chimice în care electricitatea joacă un rol preponderant.

electrochimie s. f., art. electrochimia, g.-d. electrochimii, art. electrochimiei

electrochimie s. f., art. electrochimia, g.-d. electrochimii, art. electrochimiei

electrochimie s. f. → chimie

electrochimie.