2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELECTRIZÁ, electrizez, vb. I. Tranz. 1. A dezvolta, prin diverse procedee, electricitate în unele corpuri. 2. Fig. A produce asupra cuiva o impresie puternică și bruscă; a entuziasma, a înflăcăra, a anima. – Din fr. électriser.

ELECTRIZÁ, electrizez, vb. I. Tranz. 1. A dezvolta, prin diverse procedee, electricitate în unele corpuri. 2. Fig. A produce asupra cuiva o impresie puternică și bruscă; a entuziasma, a înflăcăra, a anima. – Din fr. électriser.

electriza vt [At: HELIADE, F. 11/3 / V: (înv) ~isi (Pzi: ~sesc) (îvr) ~izi (Pzi: ~zesc) / Pzi: ~zez / E: fr électriser] 1 A face, prin diverse procedee, să funcționeze pe baza curentului electric (10). 2 A încărca cu electricitate (1). 3 (Fig) A produce asupra cuiva o impresie puternică și bruscă Si: a anima, a entuziasma, a fascina, a înflăcăra, a însufleți.

ELECTRIZÁ, electrizez, vb. I. Tranz. 1. A dezvolta o sarcină electrică în unele corpuri, prin frecare, contact cu alt corp, încălzire, acțiuni chimice sau inducție. 2. Fig. A produce asupra cuiva o impresie puternică și bruscă; a entuziasma, a înflăcăra. O electrizase, mai ales, ritmul bizar al pașilor cu pintenii sunînd ca niște clopoței. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 205.

ELECTRIZÁ vb. I. tr. 1. A dezvolta, a produce într-un corp fenomene electrice. 2. (Fig.) A înflăcăra, a entuziasma, a anima. [< fr. électriser].

ELECTRIZÁ vb. tr. I. a dezvolta, prin diverse procedee, electricitate în unele corpuri. 2. (fig.) a înflăcăra, a entuziasma, a anima. (< fr. électriser)

A ELECTRIZÁ ~éz tranz. 1) (corpuri) A încărca cu electricitate; a prevedea cu sarcină electrică. 2) fig. (persoane) A face să se electrizeze; a anima; a înflăcăra; a însufleți; a ambala; a entuziasma. [Sil. e-lec-tri-za] /<fr. électriser

A SE ELECTRIZÁ mă ~éz intranz. 1) A căpăta sarcină electrică. 2) fig. A fi cuprins de elan; a se anima; a se înflăcăra; a se entuziasma; a se însufleți; a se antrena; a se ambala. /<fr. électriser

electrizà v. 1. a încărca cu electricitate, a da unui corp proprietățile electrice ; 2. fig. a excita peste măsură, a face o impresiune vie și profundă: a electriza o adunare.

*electrizéz v. tr. (d. electric). Încarc cu electricitate. Fig. Însuflețesc, entuziazmez: a electriza o adunare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

electrizá (a ~) vb., ind. prez. 3 electrizeáză

electrizá vb., ind. prez. 1 sg. electrizéz, 3 sg. și pl. electrizeáză

Intrare: electrizire
electrizire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • electrizire
  • electrizirea
plural
  • electriziri
  • electrizirile
genitiv-dativ singular
  • electriziri
  • electrizirii
plural
  • electriziri
  • electrizirilor
vocativ singular
plural
Intrare: electriza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • electriza
  • electrizare
  • electrizat
  • electrizatu‑
  • electrizând
  • electrizându‑
singular plural
  • electrizea
  • electrizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • electrizez
(să)
  • electrizez
  • electrizam
  • electrizai
  • electrizasem
a II-a (tu)
  • electrizezi
(să)
  • electrizezi
  • electrizai
  • electrizași
  • electrizaseși
a III-a (el, ea)
  • electrizea
(să)
  • electrizeze
  • electriza
  • electriză
  • electrizase
plural I (noi)
  • electrizăm
(să)
  • electrizăm
  • electrizam
  • electrizarăm
  • electrizaserăm
  • electrizasem
a II-a (voi)
  • electrizați
(să)
  • electrizați
  • electrizați
  • electrizarăți
  • electrizaserăți
  • electrizaseți
a III-a (ei, ele)
  • electrizea
(să)
  • electrizeze
  • electrizau
  • electriza
  • electrizaseră
electrisi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • electrizi
  • electrizire
  • electrizit
  • electrizitu‑
  • electrizind
  • electrizindu‑
singular plural
  • electrizește
  • electriziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • electrizesc
(să)
  • electrizesc
  • electrizeam
  • electrizii
  • electrizisem
a II-a (tu)
  • electrizești
(să)
  • electrizești
  • electrizeai
  • electriziși
  • electriziseși
a III-a (el, ea)
  • electrizește
(să)
  • electrizească
  • electrizea
  • electrizi
  • electrizise
plural I (noi)
  • electrizim
(să)
  • electrizim
  • electrizeam
  • electrizirăm
  • electriziserăm
  • electrizisem
a II-a (voi)
  • electriziți
(să)
  • electriziți
  • electrizeați
  • electrizirăți
  • electriziserăți
  • electriziseți
a III-a (ei, ele)
  • electrizesc
(să)
  • electrizească
  • electrizeau
  • electrizi
  • electriziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

electriza electrisi electrizi

  • 1. A dezvolta, prin diverse procedee, electricitate în unele corpuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. figurat A produce asupra cuiva o impresie puternică și bruscă.
    exemple
    • O electrizase, mai ales, ritmul bizar al pașilor cu pintenii sunînd ca niște clopoței. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 205.
      surse: DLRLC

etimologie: