11 definiții pentru elebor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELEBÓR, elebori, s. m. Plantă erbacee cu rizomul gros și ramificat, cu flori roșii aplecate în jos; spânz (Helleborus purpurescens). – Din fr. ellébore.

ELEBÓR, elebori, s. m. Plantă erbacee cu rizomul gros și ramificat, cu flori roșii aplecate în jos; spânz (Helleborus purpurescens). – Din fr. ellébore.

elebor sm [At: BRÂNDZA, FL. 5 / Pl: ~i / E: fr ellébore] 1 Plantă erbacee din familia ranunculacee, cu rizomul gros și ramificat, cu flori roșii, caracterizată printr-o rădăcină cu proprietăți curative, folosită în medicina veterinară populară. 2 (Bot; îs) ~ purpuriu Spânz1 (Helleborus purpurescens). 3 (Bot; îs) ~ odorant Spânz1 (Helleborus odorus).

ELEBÓR s.m. Plantă erbacee cu rizomul gros și ramificat, cu flori roșii aplecate în jos; (pop.) spânz. [< fr. ellébore].

ELEBÓR s. m. plantă erbacee cu rizomul gros și ramificat, cu flori roșii; spânz. (< fr. ellébore)

ELEBÓR ~i m. Plantă erbacee otrăvitoare cu tulpina erectă, bifurcată, cu frunze lungi și flori aplecate în jos, al cărei rizom este folosit în scopuri medicinale; spânz. /<fr. ellébore

elebor n. plantă întrebuințată ca purgativ și numită popular bojățel sau cutcurig.

*elébor și -ór m. (lat. [h]elléborus, d. vgr. ῾elléboros. V. aleur). Bojățel, cu[t]curig, spînz, zîrnă, o plantă ranunculacee ale căreĭ rădăcinĭ, după ceĭ vechĭ, ar vindeca nebunia (helléborus niger, odórus, dumetórum și purpuráscens). Aceste rădăcinĭ s’aŭ întrebuințat ca purgativ pînă nu de mult, ĭar poporu tratează cu ele dalacu la vite. – În Trans. și ĭarba nebunilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: elebor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elebor
  • eleborul
  • eleboru‑
plural
  • elebori
  • eleborii
genitiv-dativ singular
  • elebor
  • eleborului
plural
  • elebori
  • eleborilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

elebor

  • 1. Plantă erbacee cu rizomul gros și ramificat, cu flori roșii aplecate în jos (Helleborus purpurescens).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: spânz

etimologie: