2 intrări

5 definiții

elciu sm [At: LET. III, 256/34 / Pl: elcii / E: tc elçi] (Tcî) Reprezentant diplomatic al unei puteri străine la Poarta Otomană.

elcíu, elcíi, s.m. (înv.) trimis al unei puteri străine într-o țară; consul.

elciu m. od. trimisul unei puteri străine, consul. [Turc. ELČI].

elcíŭ m. (turc. elčí și ilči). Vechĭ. Consul, ministru plenipotențiar saŭ ambasador creștinesc în Turcia.

élci (-i), s. m. – Emisar, însărcinat. Tc. elçi (Șeineanu, III, 51; Lokotsch 561), cf. alb. eljtši, bg., sb. elčija. Sec. XVIII, rar.

Intrare: elciu
elciu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: elci
substantiv masculin (M73)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elci
  • elciul
  • elciu‑
plural
  • elci
  • elcii
genitiv-dativ singular
  • elci
  • elciului
plural
  • elci
  • elcilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)