6 definiții pentru elastomecanică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELASTOMECÁNICĂ s. f. Parte a mecanicii corpurilor solide, deformabile, care se ocupă cu studiul eforturilor și deformațiilor în corpurile elastice sub acțiunea forțelor exterioare. – Din fr. élastomécanique.

ELASTOMECÁNICĂ s. f. Parte a mecanicii corpurilor solide, deformabile, care se ocupă cu studiul eforturilor și deformațiilor în corpurile elastice sub acțiunea forțelor exterioare. – Din fr. élastomécanique.

elastomecanică sf [At: DEX2 / Pl: ~ici / E: fr élastomécanique] Parte a mecanicii corpurilor solide, deformabile, care se ocupă cu studiul eforturilor și deformațiilor în corpurile elastice sub acțiunea forțelor exterioare.

ELASTOMECÁNICĂ s.f. Parte a mecanicii care se ocupă cu studiul deformării corpurilor solide sub acțiunea unor forțe exterioare. [< fr. élastomécanique].

ELASTOMECÁNICĂ s. f. parte a mecanicii care studiază starea de tensiune și deformare în corpurile elastice supuse solicitărilor unor forțe exterioare. (< fr. élastomécanique)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

elastomecánică s. f., g.-d. art. elastomecánicii

elastomecánică s. f., g.-d. art. elastomecánicii

Intrare: elastomecanică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elastomecanică
  • elastomecanica
plural
genitiv-dativ singular
  • elastomecanici
  • elastomecanicii
plural
vocativ singular
plural

elastomecanică

  • 1. Parte a mecanicii corpurilor solide, deformabile, care se ocupă cu studiul eforturilor și deformațiilor în corpurile elastice sub acțiunea forțelor exterioare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: