O definiție pentru elafron


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

elafrón subst. Semn vocalic coborâtor în muzica bisericească psaltică, semn care coboară cu două trepte sărite de la sunetul anterior (terță în muzica liniară). – Din gr. elafron.

Intrare: elafron
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elafron
  • elafronul
  • elafronu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • elafron
  • elafronului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)