O definiție pentru elafron
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
elafron subst. Semn vocalic coborâtor în muzica bisericească psaltică, semn care coboară cu două trepte sărite de la sunetul anterior (terță în muzica liniară). – Din gr. elafron.
Intrare: elafron
elafron substantiv neutru
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)