2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ejectare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: ejecta] 1 (D. un fluid, un obiect etc.) Ejecție (3). 2 Ieșire automată a tuburilor cartușelor trase dintr-o armă. 3 Aruncare afară a cabinei sau a scaunului pilotului la prăbușirea unui avion foarte rapid.

EJECTÁRE s.f. Acțiunea de a ejecta; ejecție. ♦ Scoatere afară automată a tuburilor cartușelor trase dintr-o armă. ♦ Aruncare afară a cabinei sau a scaunului pilotului în caz de pericol de prăbușire a unui avion foarte rapid. [< ejecta].

EJECTÁ, ejectez, vb. I. Tranz. A da afară, a evacua cu putere (un fluid, un obiect etc.). – Din fr. éjecter.

ejecta vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: fr éjecter] 1 (C.i. un fluid, un obiect etc.) A evacua. 2 A proiecta în afară cu o anumită forță.

EJECTÁ vb. I. tr. A da afară, a evacua (un fluid, un obiect etc.). [< fr. éjecter].

EJECTÁ, ejectéz, vb. I. tr. A arunca, a proiecta afară, a evacua (un fluid, un obiect etc.). (cf. fr. éjecter, lat. eiectare)

A EJECTÁ ~éz tranz. (lichide, obiecte) A face să iasă; a elimina; a evacua /<fr. éjecter


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ejectáre s. f., pl. ejectări

*ejectá (a ~) vb., ind. prez. 3 ejecteáză

ejectá vb., ind. prez. 1 sg. ejectéz, 3 sg. și pl. ejecteáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EJECTARE metodă de părăsire rapidă în caz de pericol a unei aeronave de către echipaj. Ejectarea se se efectuează pirotehnic prin catapultarea pilotului sau a cabinei întregului echipaj, lansarea făcându-se vertical sau spre înainte la o altitudine suficientă funcționării parașutei de salvare (chiar de la nivelul solului sau de sub nivelul mării).

Intrare: ejectare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ejectare
  • ejectarea
plural
  • ejectări
  • ejectările
genitiv-dativ singular
  • ejectări
  • ejectării
plural
  • ejectări
  • ejectărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ejecta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ejecta
  • ejectare
  • ejectat
  • ejectatu‑
  • ejectând
  • ejectându‑
singular plural
  • ejectea
  • ejectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ejectez
(să)
  • ejectez
  • ejectam
  • ejectai
  • ejectasem
a II-a (tu)
  • ejectezi
(să)
  • ejectezi
  • ejectai
  • ejectași
  • ejectaseși
a III-a (el, ea)
  • ejectea
(să)
  • ejecteze
  • ejecta
  • ejectă
  • ejectase
plural I (noi)
  • ejectăm
(să)
  • ejectăm
  • ejectam
  • ejectarăm
  • ejectaserăm
  • ejectasem
a II-a (voi)
  • ejectați
(să)
  • ejectați
  • ejectați
  • ejectarăți
  • ejectaserăți
  • ejectaseți
a III-a (ei, ele)
  • ejectea
(să)
  • ejecteze
  • ejectau
  • ejecta
  • ejectaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ejectare

  • 1. Acțiunea de a ejecta.
    surse: DN sinonime: ejecție
    • 1.1. Scoatere afară automată a tuburilor cartușelor trase dintr-o armă.
      surse: DN
    • 1.2. Aruncare afară a cabinei sau a scaunului pilotului în caz de pericol de prăbușire a unui avion foarte rapid.
      surse: DN

etimologie:

  • ejecta
    surse: DN

ejecta

  • 1. A da afară, a evacua cu putere (un fluid, un obiect etc.).
    surse: DEX '09 DN sinonime: elimina evacua

etimologie: