opțiuni
  • info

2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ejectare sf [At: DN3 / Pl: ~tări / E: ejecta] 1 (D. un fluid, un obiect etc.) Ejecție (3). 2 Ieșire automată a tuburilor cartușelor trase dintr-o armă. 3 Aruncare afară a cabinei sau a scaunului pilotului la prăbușirea unui avion foarte rapid.

EJECTARE s.f. Acțiunea de a ejecta; ejecție. ♦ Scoatere afară automată a tuburilor cartușelor trase dintr-o armă. ♦ Aruncare afară a cabinei sau a scaunului pilotului în caz de pericol de prăbușire a unui avion foarte rapid. [< ejecta].

EJECTA, ejectez, vb. I. Tranz. A da afară, a evacua cu putere (un fluid, un obiect etc.). – Din fr. éjecter.

ejecta vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: fr éjecter] 1 (C.i. un fluid, un obiect etc.) A evacua. 2 A proiecta în afară cu o anumită forță.

EJECTA vb. I. tr. A da afară, a evacua (un fluid, un obiect etc.). [< fr. éjecter].

EJECTA, ejectez, vb. I. tr. A arunca, a proiecta afară, a evacua (un fluid, un obiect etc.). (cf. fr. éjecter, lat. eiectare)

A EJECTA ~ez tranz. (lichide, obiecte) A face să iasă; a elimina; a evacua /<fr. éjecter

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ejectare s. f., pl. ejectări

ejecta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ejectez, 3 ejectează; conj. prez. 1 sg. să ejectez, 3 să ejecteze

*ejecta (a ~) vb., ind. prez. 3 ejectează

ejecta vb., ind. prez. 1 sg. ejectez, 3 sg. și pl. ejectează

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EJECTARE metodă de părăsire rapidă în caz de pericol a unei aeronave de către echipaj. Ejectarea se se efectuează pirotehnic prin catapultarea pilotului sau a cabinei întregului echipaj, lansarea făcându-se vertical sau spre înainte la o altitudine suficientă funcționării parașutei de salvare (chiar de la nivelul solului sau de sub nivelul mării).

Intrare: ejectare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ejectare
  • ejectarea
plural
  • ejectări
  • ejectările
genitiv-dativ singular
  • ejectări
  • ejectării
plural
  • ejectări
  • ejectărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: ejecta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ejecta
  • ejectare
  • ejectat
  • ejectatu‑
  • ejectând
  • ejectându‑
 singular plural
  • ejectează
  • ejectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ejectez
 (să)
  • ejectez
  • ejectam
  • ejectai
  • ejectasem
a II-a (tu)
  • ejectezi
 (să)
  • ejectezi
  • ejectai
  • ejectași
  • ejectaseși
a III-a (el, ea)
  • ejectează
 (să)
  • ejecteze
  • ejecta
  • ejectă
  • ejectase
plural I (noi)
  • ejectăm
 (să)
  • ejectăm
  • ejectam
  • ejectarăm
  • ejectaserăm
  • ejectasem
a II-a (voi)
  • ejectați
 (să)
  • ejectați
  • ejectați
  • ejectarăți
  • ejectaserăți
  • ejectaseți
a III-a (ei, ele)
  • ejectează
 (să)
  • ejecteze
  • ejectau
  • ejectară
  • ejectaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ejectare, ejectărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a ejecta. DN
    sinonime: ejecție
    • 1.1. Scoatere afară automată a tuburilor cartușelor trase dintr-o armă. DN
    • 1.2. Aruncare afară a cabinei sau a scaunului pilotului în caz de pericol de prăbușire a unui avion foarte rapid. DN
etimologie:
  • ejecta DN

ejecta, ejectezverb

  • 1. A da afară, a evacua cu putere (un fluid, un obiect etc.). DEX '09 DN
    sinonime: elimina evacua
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.