2 intrări

9 definiții

egumení [At: (a. 1626) I. BIANU, D. R. 131 / V: (înv) ig- / Pzi: ~nésc / E: egumen] 1-2 vti (Rar) A executa funcția de egumen.

EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen.

EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen.

EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A îndeplini funcția de egumen, a conduce o mănăstire. La Snagov... el egumenise ani îndelungi. ODOBESCU, S. A. 300.

egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă

egumení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. egumeneáscă

EGUMENÍ vb. (BIS.) a stăreți.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EGUMENI vb. (BIS.) a stăreți.

Intrare: egumeni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • egumeni
  • egumenire
  • egumenit
  • egumenitu‑
  • egumenind
  • egumenindu‑
singular plural
  • egumenește
  • egumeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • egumenesc
(să)
  • egumenesc
  • egumeneam
  • egumenii
  • egumenisem
a II-a (tu)
  • egumenești
(să)
  • egumenești
  • egumeneai
  • egumeniși
  • egumeniseși
a III-a (el, ea)
  • egumenește
(să)
  • egumenească
  • egumenea
  • egumeni
  • egumenise
plural I (noi)
  • egumenim
(să)
  • egumenim
  • egumeneam
  • egumenirăm
  • egumeniserăm
  • egumenisem
a II-a (voi)
  • egumeniți
(să)
  • egumeniți
  • egumeneați
  • egumenirăți
  • egumeniserăți
  • egumeniseți
a III-a (ei, ele)
  • egumenesc
(să)
  • egumenească
  • egumeneau
  • egumeni
  • egumeniseră
Intrare: egumenire
egumenire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • egumenire
  • egumenirea
plural
  • egumeniri
  • egumenirile
genitiv-dativ singular
  • egumeniri
  • egumenirii
plural
  • egumeniri
  • egumenirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)