2 intrări

9 definiții

egumení [At: (a. 1626) I. BIANU, D. R. 131 / V: (înv) ig- / Pzi: ~nésc / E: egumen] 1-2 vti (Rar) A executa funcția de egumen.

EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen.

EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A conduce o mănăstire; a stăreți. – Din egumen.

EGUMENÍ, egumenesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A îndeplini funcția de egumen, a conduce o mănăstire. La Snagov... el egumenise ani îndelungi. ODOBESCU, S. A. 300.

egumení (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 să egumeneáscă

egumení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. egumenésc, imperf. 3 sg. egumeneá; conj. prez. 3 sg. și pl. egumeneáscă

EGUMENÍ vb. (BIS.) a stăreți.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

EGUMENI vb. (BIS.) a stăreți.

Intrare: egumeni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) egumeni egumenire egumenit egumenind singular plural
egumenește egumeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) egumenesc (să) egumenesc egumeneam egumenii egumenisem
a II-a (tu) egumenești (să) egumenești egumeneai egumeniși egumeniseși
a III-a (el, ea) egumenește (să) egumenească egumenea egumeni egumenise
plural I (noi) egumenim (să) egumenim egumeneam egumenirăm egumeniserăm, egumenisem*
a II-a (voi) egumeniți (să) egumeniți egumeneați egumenirăți egumeniserăți, egumeniseți*
a III-a (ei, ele) egumenesc (să) egumenească egumeneau egumeni egumeniseră
Intrare: egumenire
egumenire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular egumenire egumenirea
plural egumeniri egumenirile
genitiv-dativ singular egumeniri egumenirii
plural egumeniri egumenirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)