10 definiții pentru egumenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

egumeníe1 sf [At: DOSOFTEI, P. S. / V: (înv) ig- / Pl: ~ii / E: ngr ἡγουμενεία] 1 Funcție de egumen Si: (rar) egumenat (1), stăreție. 2 Perioadă de timp în care cineva exercită funcția de egumen Si: (rar) egumenat (2), stăreție. 3 Mănăstire condusă de către un egumen Si: egumenat (3), stăreție.

egumeníe2 sf [At: BARCIANU / Pl: ~ii / E: ngr ἡγουμένη] (Îvr) Stăreție.[1] modificată

  1. În original, incorect: (Îvr) Stareță. Pentru „stareță” vezi cuv. „egumeniță” — LauraGellner

EGUMENÍE s. f. Funcția de egumen; timpul cât cineva îndeplinește această funcție; stăreție. – Egumen + suf. -ie.

EGUMENÍE s. f. Funcția de egumen; timpul cât cineva îndeplinește această funcție; stăreție. – Egumen + suf. -ie.

EGUMENÍE f. 1) Funcție de egumen. 2) Perioadă de timp în care un egumen își deține funcția; stărețenie. 3) Sediu al egumenului; stărețenie. /egumen + suf. ~ie

egumenie f. 1. mânăstire; 2. demnitate de egumen si durata ei.

egumeníe f. (ngr. igumenía). Funcțiunea de egumen.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

egumeníe s. f., art. egumenía, g.-d. egumeníi, art. egumeníei

egumeníe s. f., art. egumenía, g.-d. egumeníi, art. egumeníei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EGUMENÍE s. (BIS.) stăreție. (În timpul ~ lui.)

EGUMENIE s. (BIS.) stăreție. (În timpul ~ lui.)

Intrare: egumenie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • egumenie
  • egumenia
plural
genitiv-dativ singular
  • egumenii
  • egumeniei
plural
vocativ singular
plural