10 definiții pentru egumenă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

EGÚMENĂ, egumene, s. f. Conducătoare a unei mănăstiri de călugărițe; stareță. Egumena schitului Roșioara era maica Evlampia. GALACTION, O. I 315.

EGÚMEN, -Ă, egumeni, -e, s. m. și f. Stareț. – Din ngr. igúmenos.

EGÚMEN, -Ă, egumeni, -e, s. m. și f. Stareț(ă). – Din ngr. igúmenos.

EGÚMEN ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană căreia i s-a încredințat conducerea unei mănăstiri. /<ngr. egúmenos


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

egúmenă s. f., g.-d. art. egúmenei; pl. egúmene

egúmenă s. f., g.-d. art. egúmenei; pl. egúmene


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

EGUMEN s. (BIS.) stareț, (astăzi rar) superior, (înv. și reg.) staroste, (înv.) prot. (~ al mănăstirii Putna.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

egumen În limba mai veche se spunea igumen, în acord cu originalul neogrec ἠγούμενος. Mai tîrziu nu mai apare decît egumen. TDRG notează: „cu un e~ surprinzător”. Scriban se mulțumește să noteze că forma neogreacă o continuă pe cea din greaca veche, iar DLRM spune: „din ngr. egumenos” (acesta însă, bineînțeles, nu există). De o influență a pronunțării erasmice nu poate fi vorba, căci e- apare din secolul al XVII-lea, într-o vreme cînd nimeni nu pronunța erasmic la noi. Soluția mi se pare că este să vedem în egumen un caz de hiperurbanism. În Tend. act, p. 38, n. 23, am citat cazul lui egrasie pentru igrasie (în mod curios, DA vede aici o „hiperlatinizare”); acesta ar putea fi eventual pus în paralelă cu econom/iconom, unde forma cu i reprezintă pronunțarea neogreacă, iar cea cu e pronunțarea erasmică. Dar am citat în pasajul pomenit mai sus exemplul lui ilev pentru elev, care nu este grecesc, și se pot găsi chiar cuvinte de origine greacă unde i în neogreacă se pronunță cu e: ipistat în loc de epistat. De aceea cred că închiderea lui e neaccentuat se datorează, cel puțin în unele exemple, unei tendințe românești, prezente mai de mult, și ca o reacție la această tendință au putut apărea pronunțări ca egumen în loc de igumen.

Intrare: egumenă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • egumenă
  • egumena
plural
  • egumene
  • egumenele
genitiv-dativ singular
  • egumene
  • egumenei
plural
  • egumene
  • egumenelor
vocativ singular
  • egumenă
  • egumeno
plural
  • egumenelor

egumen, -ă egumenă egumăn igomăn igumăn igumen

  • exemple
    • Bine-credincioșii egumeni grași își rînduiau gospodăriile pline ca stupii. SADOVEANU, Z. C. 80.
      surse: DLRLC
    • O legătură cu felii de pere și de mere zvîntate la soare, mai pîntecoasă decît un egumen, ținea cumpănă în celalalt desag. HOGAȘ, M. N. 154.
      surse: DLRLC
    • Spun că bietul Pipăruș A fost egumen pe la schituri. COȘBUC, P. II 251.
      surse: DLRLC
    • Egumena schitului Roșioara era maica Evlampia. GALACTION, O. I 315.
      surse: DLRLC

etimologie: