2 intrări

2 definiții

efeseán, ~ă [At: COD. VOR. 2, 6^r/13 / P: še-an / Pl: šéni, šéne / E: Efes + -ean] (Înv) 1 smf Persoană care face parte din populația de bază a Efesului Si: (îvr) efeseianin. 2 smf Persoană care este originară din Efes. 3 smf Persoană care locuiește în Efes. 4-5 a Care aparține Efesului sau efesenilor (1). 6-7 a Privitor la Efes sau la efeseni (1). 8-9 a Specific Efesului sau efesenilor (1). 10-11 a (Originar) din Efes.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

efeséni s. m. pl. Locuitori ai orașului Efes, capitala Asiei proconsulare, situat pe țărmul de est al Mării Egee, cel mai însemnat centru cultural și comercial al provinciei. În anul 53, sf. apostol Pavel a întemeiat aici o puternică comunitate creștină. Lor le-a adresat el Epistola către efeseni, precum și două epistole lui Timotei, episcopul Efesului. Tot aici și-a ales mai târziu reședința sf. apostol și evanghelist Ioan, iar în anul 431 s-a ținut aici Sinodul 3 ecumenic, care a condamnat erezia nestoriană.

Intrare: efeseni
efeseni
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural efeseni efesenii
genitiv-dativ singular
plural efeseni efesenilor
vocativ singular
plural
Intrare: efesean
efesean
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular efesean efeseanul efesea efeseana
plural efeseni efesenii efesene efesenele
genitiv-dativ singular efesean efeseanului efesene efesenei
plural efeseni efesenilor efesene efesenelor
vocativ singular
plural