2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

efesean, ~ă [At: COD. VOR.2, 6r/13 / P: ~se-an / Pl: ~seni, ~sene / E: Efes + -ean] (Înv) 1 smf Persoană care face parte din populația de bază a Efesului Si: (îvr) efeseianin. 2 smf Persoană care este originară din Efes. 3 smf Persoană care locuiește în Efes. 4-5 a Care aparține Efesului sau efesenilor (1). 6-7 a Privitor la Efes sau la efeseni (1). 8-9 a Specific Efesului sau efesenilor (1). 10-11 a (Originar) din Efes.

efeseán, ~ă [At: COD. VOR. 2, 6^r/13 / P: še-an / Pl: šéni, šéne / E: Efes + -ean] (Înv) 1 smf Persoană care face parte din populația de bază a Efesului Si: (îvr) efeseianin. 2 smf Persoană care este originară din Efes. 3 smf Persoană care locuiește în Efes. 4-5 a Care aparține Efesului sau efesenilor (1). 6-7 a Privitor la Efes sau la efeseni (1). 8-9 a Specific Efesului sau efesenilor (1). 10-11 a (Originar) din Efes.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

efeséni s. m. pl. Locuitori ai orașului Efes, capitala Asiei proconsulare, situat pe țărmul de est al Mării Egee, cel mai însemnat centru cultural și comercial al provinciei. În anul 53, sf. apostol Pavel a întemeiat aici o puternică comunitate creștină. Lor le-a adresat el Epistola către efeseni, precum și două epistole lui Timotei, episcopul Efesului. Tot aici și-a ales mai târziu reședința sf. apostol și evanghelist Ioan, iar în anul 431 s-a ținut aici Sinodul 3 ecumenic, care a condamnat erezia nestoriană.

Intrare: efeseni
substantiv masculin (M97)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • efeseni
  • efesenii
genitiv-dativ singular
plural
  • efeseni
  • efesenilor
vocativ singular
plural
Intrare: efesean
efesean adjectiv
adjectiv (A17)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • efesean
  • efeseanul
  • efeseanu‑
  • efesea
  • efeseana
plural
  • efeseni
  • efesenii
  • efesene
  • efesenele
genitiv-dativ singular
  • efesean
  • efeseanului
  • efesene
  • efesenei
plural
  • efeseni
  • efesenilor
  • efesene
  • efesenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)