2 intrări

2 definiții

efasa vt [At: IORDAN, L. R. A. 472 / Pzi: ~séz / E: fr effacer] (Frm) A face să dispară fără a lăsa urme.

EFASÁ vb. tr. (rar) a șterge. (< fr. effacer)

Intrare: efasat
efasat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • efasat
  • efasatul
  • efasatu‑
  • efasa
  • efasata
plural
  • efasați
  • efasații
  • efasate
  • efasatele
genitiv-dativ singular
  • efasat
  • efasatului
  • efasate
  • efasatei
plural
  • efasați
  • efasaților
  • efasate
  • efasatelor
vocativ singular
plural
Intrare: efasa
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • efasa
  • efasare
  • efasat
  • efasând
singular plural
  • efasea
  • efasați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • efasez
(să)
  • efasez
  • efasam
  • efasai
  • efasasem
a II-a (tu)
  • efasezi
(să)
  • efasezi
  • efasai
  • efasași
  • efasaseși
a III-a (el, ea)
  • efasea
(să)
  • efaseze
  • efasa
  • efasă
  • efasase
plural I (noi)
  • efasăm
(să)
  • efasăm
  • efasam
  • efasarăm
  • efasaserăm
  • efasasem
a II-a (voi)
  • efasați
(să)
  • efasați
  • efasați
  • efasarăți
  • efasaserăți
  • efasaseți
a III-a (ei, ele)
  • efasea
(să)
  • efaseze
  • efasau
  • efasa
  • efasaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate – (arată)