EDITA, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua operațiile de tipărire și de difuzare a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer.

edita vt [At: CALENDAR (1855), 28/2 / Pzi: ~tez / E: fr éditer] 1 A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, forma unui text în vederea publicării (cu adnotări critice și explicative). 2 A îngriji apariția unei opere. 3 A efectua lucrările de tipărire și răspândire a unei cărți, a unei publicații etc. Si: (ltî) a eda.

EDITA, editez, vb. I. Tranz. 1. A efectua lucrările de tipărire și de răspândire a unei cărți sau a unei publicații. 2. A stabili, pe baza unei cercetări amănunțite, un text în vederea publicării lui (cu adnotații critice și explicative); a îngriji apariția unei opere. – Din fr. éditer.

EDITA, editez, vb. I. Tranz. 1. (Subiectul este o editură sau o persoană) A efectua lucrările de tipărire și răspîndire a unei publicații (carte, revistă etc.). Au fost editate unele creații literare valoroase, care au adus un aport real în opera de culturalizare a maselor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 374, 3/1. M. Kogălniceanu editează la lași Dacia literară și Arhiva romînească. IST. R.P.R. 316. 2. (Subiectul este un om de știință sau un colectiv științific) A stabili și a publica (de obicei cu adnotații critice și explicative) textul unei opere literare, al unor documente etc. Academia R.P.R. editează o colecție de documente privitoare la istoria Romîniei. ▭ Cui nu-i place un cîntec poporal editat de prietenul meu Alecsandri? RUSSO, S. 15. Dacă aș fi poet... aș edita întîi mitologia romînă. id. ib. 16.

EDITA vb. I. tr. A publica o lucrare, o carte, o revistă etc. [< fr. éditer].

EDITA vb. tr. 1. a publica și a pune în vânzare o lucrare, o carte, o revistă, o emisiune poștală, un disc etc. 2. a stabili pentru publicare un text, pe baza unor cercetări competente. 3. (inform.) a pregăti textual datele unui program, în vederea prelucrării lor la ordinator. (< fr. éditer)

A EDITA ~ez tranz. 1) (cărți, reviste, broșuri, articole etc.) A face să apară pe calea tiparului; a publica; a tipări. 2) (opere literare sau științifice) A pregăti pentru tipar, înzestrând cu adnotările și comentariile necesare. /<fr. éditer

edità v. a publica o carte, gravuri, muzică, etc.

edit¹, ~ă a [At: LM / Pl: ~e / E: lat editus, -a, -um] (Ltî; d. acte, documente etc.) Care a fost publicat.

EDIT, -Ă adj. publicat, tipărit, editat. (< it. edito)

*editéz v. tr. (fr. éditer, d. lat. éditus, scos, publicat). Public pe cheltuĭala mea.

edita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. editez, 3 editează; conj. prez. 1 să editez, 3 să editeze

edita (a ~) vb., ind. prez. 3 editează

edita vb., ind. prez. 1 sg. editez, 3 sg. și pl. editează

EDITA vb. v. publica.

EDITA vb. a imprima, a publica, a scoate, a tipări, (înv.) a publicarisi, a publicui, a scrie. (A ~ o revistă.)

edita (-tez, -at), vb. – A publica. Fr. éditer. – Der. (din fr.) editor, s. m.; editorial, adj.; editură, s. f., cu suf. din corectură, tipăritură, etc.; ediție, s. f.; reediție, s. f.; reedita, vb.; inedit, adj., din fr. inédit.

Edita Vechi nume de origine anglo-saxonă, Edita (Edit) este cunoscut și folosit astăzi în toată Europa. Răspîndit pe cale cultă, engl. Edith provine dintr-un mai vechi Eadgyth, purtat de o regină din sec. 10 și chiar mai înainte, la începutul sec. 9, de o legendară martiră din nordul Franței. La fel ca și → Edgar; Edmond; Edvin etc., Eadgyth este un compus din ead „bogat, bogăție” (provenit din auda „proprietate ereditară, avere”) și gydh, gudh „luptă”. Intrat în onomastica noastră de aproximativ un secol, numele este rar folosit, oscilîndu-se între formele Edit și Edita (așa cum a fost adoptat în italiană, rusă, bulgară etc.), formă apropiată de majoritatea numelor noastre feminine, terminate în -a. ☐ Engl., fr., germ. Edith, magh. Edit, it., bg., rus. Edita etc.