EDEM, edeme, s. n. (Med.) Acumulare excesivă de lichid seros în spațiile intercelulare ale organelor și țesuturilor. ◊ Edem pulmonar = afecțiune cauzată de trecerea plasmei sangvine în alveolele pulmonare. – Din fr. oedème.

edem¹ sn [At: CORNEA, E. I. 112/32 / V: (rar) ~ă sf, (îvr) oedemă sf / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr oedème] 1 (Med) Acumulare de lichid seros în spațiile intercelulare ale organelor și țesuturilor. 2 (Îs) ~ pulmonar Afecțiune cauzată de trecerea plasmei sangvine în alveolele pulmonare.

EDEM, edeme, s. n. (Med.) Acumulare de lichid seros în spațiile intercelulare ale organelor și țesuturilor. ◊ Edem pulmonar = afecțiune cauzată de trecerea plasmei sangvine în alveolele pulmonare. – Din fr. oedème.

EDEM, edeme, s. n. (Med.) Acumulare de lichid seros în țesuturi, mai ales în țesutul celular subcutanat. Edem pulmonar.

EDEM s.n. (Med.) Umflătură nedureroasă rezultată din infiltrarea unui lichid seros într-un țesut celular subcutanat. ◊ Edem pulmonar = afecțiune cauzată de transvazarea plasmei sanguine în alveolele pulmonare. [< fr. oedème, cf. gr. oidema – umflătură].

EDEM s. n. umflătură nedureroasă rezultată din infiltrarea unui lichid seros într-un țesut celular subcutanat. ♦ ~ pulmonar = afecțiune cauzată de transvazarea plasmei sangvine în alveolele pulmonare. (< fr. oedème)

EDEM ~e n. med. Umflătură nedureroasă rezultată prin acumulare de lichid seros în țesuturi. /<fr. œdeme

edemă sf vz edem¹

*edémă f., pl. e (vgr. oidema. V. udmă). Med. Unflătură a peleĭ produsă de o grămădire de ser fără a fi inflamatorie, ca udma. – Și edem n., pl. e și urĭ.

edem (inflamație) s. n., pl. edeme

edem s. n., pl. edeme

edem s. n., pl. edeme