ECOSEZ adj. invar. (Despre țesături, obiecte de îmbrăcăminte etc.) Cu carouri, de obicei în culori vii și variate. – Din fr. écossais.

ecosez² sn vz ecoseză

ecosez¹, ~ă [At: CARAGIALE, O. I, 113 / Pl: (rar) ~i, ~e / E: fr écossais] 1-2 sf, ain (Țesătură de fire de lână, bumbac, mătase etc.) care prezintă un model în carouri (mari), de obicei în culori vii și variate. 3 ain (D. obiecte de îmbrăcăminte) Care este confecționat dintr-o țesătură ecosez (1).

ECOSEZ adj. invar. (Despre țesături, obiecte de îmbrăcăminte etc.) Care prezintă un ansamblu de carouri, de obicei în culori vii și variate. – Din fr. écossais.

ECOSEZ adj. invar. (Despre țesături, piese de îmbrăcăminte etc.) Care prezintă un ansamblu de carouri mari în culori vii, deosebite de culoarea fondului.

ECOSEZ adj.invar. (Despre țesături) Care este țesut cu un model în carouri mari, de obicei în culori vii și variate. [< fr. écossais – scoțian].

ECOSEZ adj. inv. (despre stofe, țesături) în carouri mari, în culori vii și variate. (< fr. écossais)

ECOSEZ adj. invar. (despre țesături) Care este în carouri de diferite culori. /<fr. écossais

ecosez a. scoțian: panglică ecoseză CAR.; ecoseză, danț scoțian FIL. (= fr. écossaise).

ecoseu sn vz ecoseză

ecoseză sf [At: FILIMON, O. I, 197 / V: (rar) ~eu, (înv) ecosez sn / Pl: ~ze / E: fr écossaise] 1 Vechi dans popular scoțian cu mișcare vie. 2 Melodie după care se execută ecoseza (1). 3 Compoziție muzicală care imită ecoseza (2).

ECOSEZĂ s.f. Vechi dans popular scoțian cu o mișcare rapidă; compoziție care imită muzica scoțiană. [Pl. -ze. / < fr. écossaise].

ECOSEZĂ s. f. vechi dans popular scoțian cu un tempo vioi; melodia corespunzătoare. (< fr. écossaire)

ecosez¹ adj. invar. (fuste ~)

+ecosez² (stofă) s. n.

ecosez adj. invar.

ecosez adj. invar.

ecosez s. n., adj., art. ecosezul, g.-d. art. ecosezului

ecosez

ecoseză (dans; melodie) s. f., g.-d. art. ecosezei; pl. ecoseze

ecoseză s. f., g.-d. art. ecosezei; pl. ecoseze

ecoseză s. f., g.-d. art. ecosezei; pl. ecoseze

ecoseză (< fr. écossaise „”scoțiană), dans* scoțian, cântat inițial la cimpoi*. Ca dans pop., era în măsură* ternară*; după 1800, adoptă un tempo (2) vioi în măsură de 2/4. Aparține încă din sec. 17 dansurilor de curte (sub denumiri generice de contradans* și anglaise*). În compoziția cultă se întâlnește în suite* de J.S. Bach și, sub forma pieselor de gen*, la Beethoven, Schubert, Chopin ș.a.