ECONOMAT, economate, s. n. Magazin în care se vând salariaților unor întreprinderi, firme, pensionari etc. produse de primă necesitate (la un preț mai scăzut). – Din fr. économat.

economat sn [At: COSTINESCU / V: (rar) ic~ / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr économat] 1 (Înv) Serviciu administrativ al unei instituții. 2-3 Funcție de econom (1-2) Si: (înv) economie² (1-2). 4-5 Perioadă de timp în care cineva exercită funcția de econom (1-2) Si: (înv) economie² (3-4). 6-7 (Asr) Sediu unde își desfășoară activitatea economul (1-2) Si: (înv) economie² (5-6). 8 (Înv) Magazin de aprovizionare în cadrul unei întreprinderi sau instituții, pentru salariați și pentru familiile lor. 9 Magazin pentru persoanele defavorizate, unde se pot cumpăra produse de primă necesitate la prețuri de producție.

ECONOMAT, economate, s. n. (Ieșit din uz) Magazin de aprovizionare în cadrul unei întreprinderi și instituții, care avea drept scop procurarea bunurilor de consum de primă necesitate pentru salariați și pentru familiile lor. – Din fr. économat.

ECONOMAT, economate, s. n. (Ieșit din uz) Magazin care aproviziona pe salariații unei instituții sau unei întreprinderi. De ce nu era obligat patronatul să facă economate, să înființeze cantine? PAS, Z. IV 48.

ECONOMAT s.n. (În trecut) Magazin care aproviziona salariații unor întreprinderi. [Pl. -te, -turi. / < fr. économat].

ECONOMAT s. n. magazin care aprovizionează salariații unor întreprinderi. (< fr. économat)

economat n. însărcinarea economului, biuroul său.

*economát n., pl. e (fr. économat). Funcțiunea de econom. Bĭurou luĭ. – Și iconomat (după iconom).

economat s. n., pl. economate

economat s. n., pl. economate

economat s. n., pl. economate