ecogramă sf [At: LTR² / Pl: ~me / E: eg echogram] (Med) 1 Diagramă obținută la ecograf. 2 Ecogramă (1) înregistrată pe un suport.

ECOGRAMĂ s.f. Diagramă obținută la ecograf. [< fr. échogramme].

ECOGRAMĂ s. f. diagramă obținută la ecograf. (< fr. écographie)

ecogramă s. f. (med.) Diagramă obținută la ecograf ◊ „După această ecogramă, medicul poate să diagnosticheze, de pildă, o boală atât de periculoasă ca stratificarea retinei, să determine locul și dimensiunile formațiunilor patologice din ochi, să controleze rezultatele tratării lor, să depisteze în timpul unei operații corpurile străine din ochi.” Luc. 10 XI [f.a.] p. 3; v. și R.l. 21 IV 81 p. 1 (din fr. écogramme; DTN 1978; LTR; DN3, DEX-S)

ecogramă (desp. -co-gra-) s. f., g.-d. art. ecogramei; pl. ecograme corectat(ă)

ecogramă (-co-gra-) s. f., g.-d. art. ecogramei, pl. ecograme corectat(ă)

ECO-₂ „ecou, zgomot, semnal sonor”. ◊ gr. ekho, „sunet, zgomot, ecou” > fr. écho-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. eco-. □ ~acuzie (v. -acuzie), s. f., tulburare a funcției auditive, caracterizată prin perceperea unui sunet auzit altădată; ~chinezie (~kinezie) (v. -chinezie), s. f., tendință patologică de imitare automată a acțiunilor și gesturilor persoanelor din jur; sin ecopraxie; ~encefalografie (v. encefalo-, v. -grafie), s. f., metodă de diagnosticare a proceselor patologice intracraniene cu ajutorul ultrasunetelor; ~estezie (v. -estezie), s. f., semnale somatoestezice false determinate de propagarea difuză a excitației; ~frazie (v. -frazie), s. f., tendință patologică de repetare automată a propozițiilor auzite la alte persoane; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru aprecierea densității mediilor, bazat pe principiul vibrațiilor ultrasonore; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Metodă de apreciere a densității țesuturilor cu ajutorul ecoului reflectat de vibrațiile ultrasonore. 2. Intercalare în scris de către bolnav a unor cuvinte auzite întîmplător; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă obținută la ecograf; ~lalie (v. -lalie), s. f., repetare automată a cuvintelor spuse de interlocutor, constituind un simptom al unor boli nervoase; ~metrie (v. metrie₁), s. f., procedeu de determinare a nivelului unui lichid într-o sondă; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat de măsurare a adîncimii nivelului de lichid dintr-o gură de sondă, pe baza reflexiei undelor sonore; ~mimie (v. -mimie), s. f., imitare a expresiilor mimice ale persoanelor din jur, care apare în anumite stări patologice; ~patie (v. -patie), s. f., manifestare patologică constînd în repetarea fără sens a unor cuvinte sau acțiuni; ~praxie (v. -praxie), s. f., ecochinezie*; ~timie (v. -timie), s. f., reflectare în reacțiile emoționale ale unei persoane a tonusului afectiv al celor din jur.