2 intrări
4 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ecluziér, ~ă [At: DN3 / P: ~zi-er / Pl: ~i, ~e / E: fr éclusier] 1 a Referitor la ecluză (1-2). 2 a De ecluză. 3 smf Persoană care lucrează la ecluză Si: ecluzist.
ECLUZIÉR, -Ă adj. Referitor la ecluză. // s.m. Cel care manevrează ecluzele. [Pron. -zi-er. / < fr. éclusier].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECLUZIÉR, -Ă I. adj. referitor la ecluză. II. s. m. muncitor care manevrează ecluzele. (< fr. éclusier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ecluziér s. m., adj. m., pl. ecluziéri; f. sg. ecluziéră, pl. ecluziére
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: ecluzieră
ecluzieră substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Intrare: ecluzier (adj.)
ecluzier adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)