2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3; despre astre) A suferi fenomenul de eclipsă (1). 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea. – Din fr. éclipser.

eclipsá [At: AMFILOHIE, G. F. 117r/4 / V: (înv) ~sí, (îvr) ~isá / Pzi: ~séz, (îvr) eclíps, 3 (îvr) ~să, Cj (îvr) să ~se / E: fr éclipser] 1 vt A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare. 2-3 vir (Înv) A (se) afla în eclipsă (1). 4-5 vt (Fig) A pune, a lăsa în umbră, a întrece pe cineva (în merite, în strălucire) Si: a depăși, a întrece. 6 vr (Fam) A se face nevăzut. 7-8 vr (Fam) A pleca brusc sau pe furiș. 9 vr (Fam) A se sustrage (pentru un timp) atenției publice. 10 vr (Fig) A rămâne în umbră.

eclipsat, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~ați, ~e / E: eclipsa] 1 (D. un corp ceresc) Întunecat din cauza interpunerii unui alt astru între el și soare. 2 (Înv; d. un corp ceresc) Aflat în eclipsă (1). 3-4 (D. o persoană) Pus sau lăsat în umbră de către altcineva (în merite, strălucire etc.). 5 (Fig; fam) Dispărut. 6 (Fam; d. o persoană) Care a plecat brusc sau pe furiș. 7 (Fig; d. o persoană) Care s-a sustras pentru un timp din atenția publică. 8 (Fig; d. o persoană) Rămas în umbră.

ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea. – Din fr. éclipser.

ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (Astron.; numai la pers. 3) A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunîndu-se fie în calea razelor lui de lumină, fie între acel corp și soare. Luna eclipsează soarele. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri, a întrece, a depăși. ♦ Refl. A dispărea, a se ascunde, a rămîne în umbră. De mult s-a eclipsat slava ta. NEGRUZZI, S. II 48. ♦ Refl. (În glumă) A se face nevăzut, a pleca pe furiș, a dispărea fără urmă, a o șterge. – Prez. conj. pers. 3 sg, și: (neobișnuit) să eclipse (ALECSANDRI, P. II 253). – Variantă: (învechit) eclipsí (NEGRUZZI, S. III 168) vb. IV.

ECLIPSÁT, -Ă, eclipsați, -te, adj. (Despre corpuri cerești) Intrat în eclipsă. ♦ Fîg. (Despre oameni, acțiuni etc.) Pus în umbră, depășit.

ECLIPSÁ vb. I. tr. 1. A întuneca (parțial sau total) lumina unui astru. 2. (Fig.) A umbri, a lăsa în umbră. ♦ refl. A dispărea, a rămâne în umbră. [< fr. éclipser].

ECLIPSÁ vb. I. tr. 1. a întuneca lumina unui astru. 2. (fig.) a umbri, a lăsa în umbră. II. refl. (fam.) a dispărea, a rămâne în umbră. (< fr. éclipser)

A ECLIPSÁ ~éz tranz. 1) (aștri) A pune în eclipsă. 2) fig. A face să pălească (în fața altui lucru); a pune în umbră; a întuneca. 3) (persoane) A depăși prin merite sau prin valoare. [Sil. e-clip-sa] /<fr. éclipser

A SE ECLIPSÁ mă ~éz intranz. fam. A se face nevăzut; a înceta să mai fie în câmpul vizual; a dispărea; a pieri. [Sil. e-clip-sa] /<fr. éclipser

eclipsà v. 1. a întrerupe lumina unui astru; 2. fig. a întuneca, a covârși: a eclipsa pe rivalii săi; 3. a dispare: s’a eclipsat.

*eclipséz v. tr. (d. eclipsă; fr. éclipser). Întunec. Fig. Întrec, las pe jos: gloria luĭ Cezar a eclipsat-o pe a luĭ Pompeĭ. V. refl. A dispărea fără să fiĭ observat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eclipsá (a ~) (e-clip-) vb., ind. prez. 3 eclipseáză

eclipsá vb. (sil. -clip-), ind. prez. 1 sg. eclipséz, 3 sg. și pl. eclipseáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ECLIPSÁ vb. (fig.) a întuneca, a umbri. (I-a ~ pe toți cu verva sa.)

ECLIPSÁ vb. v. depăși, dispărea, întrece, pieri.

*ECLIPSA vb. (fig.) a întuneca, a umbri. (I-a ~ pe toți cu verva sa.)

arată toate definițiile

Intrare: eclipsa
  • silabație: e-clip-sa info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eclipsa
  • eclipsare
  • eclipsat
  • eclipsatu‑
  • eclipsând
  • eclipsându‑
singular plural
  • eclipsea
  • eclipsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eclipsez
(să)
  • eclipsez
  • eclipsam
  • eclipsai
  • eclipsasem
a II-a (tu)
  • eclipsezi
(să)
  • eclipsezi
  • eclipsai
  • eclipsași
  • eclipsaseși
a III-a (el, ea)
  • eclipsea
(să)
  • eclipseze
  • eclipsa
  • eclipsă
  • eclipsase
plural I (noi)
  • eclipsăm
(să)
  • eclipsăm
  • eclipsam
  • eclipsarăm
  • eclipsaserăm
  • eclipsasem
a II-a (voi)
  • eclipsați
(să)
  • eclipsați
  • eclipsați
  • eclipsarăți
  • eclipsaserăți
  • eclipsaseți
a III-a (ei, ele)
  • eclipsea
(să)
  • eclipseze
  • eclipsau
  • eclipsa
  • eclipsaseră
eclisa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eclipsi
  • eclipsire
  • eclipsit
  • eclipsitu‑
  • eclipsind
  • eclipsindu‑
singular plural
  • eclipsește
  • eclipsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eclipsesc
(să)
  • eclipsesc
  • eclipseam
  • eclipsii
  • eclipsisem
a II-a (tu)
  • eclipsești
(să)
  • eclipsești
  • eclipseai
  • eclipsiși
  • eclipsiseși
a III-a (el, ea)
  • eclipsește
(să)
  • eclipsească
  • eclipsea
  • eclipsi
  • eclipsise
plural I (noi)
  • eclipsim
(să)
  • eclipsim
  • eclipseam
  • eclipsirăm
  • eclipsiserăm
  • eclipsisem
a II-a (voi)
  • eclipsiți
(să)
  • eclipsiți
  • eclipseați
  • eclipsirăți
  • eclipsiserăți
  • eclipsiseți
a III-a (ei, ele)
  • eclipsesc
(să)
  • eclipsească
  • eclipseau
  • eclipsi
  • eclipsiseră
Intrare: eclipsat
eclipsat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eclipsat
  • eclipsatul
  • eclipsatu‑
  • eclipsa
  • eclipsata
plural
  • eclipsați
  • eclipsații
  • eclipsate
  • eclipsatele
genitiv-dativ singular
  • eclipsat
  • eclipsatului
  • eclipsate
  • eclipsatei
plural
  • eclipsați
  • eclipsaților
  • eclipsate
  • eclipsatelor
vocativ singular
plural
eclipsit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eclipsit
  • eclipsitul
  • eclipsitu‑
  • eclipsi
  • eclipsita
plural
  • eclipsiți
  • eclipsiții
  • eclipsite
  • eclipsitele
genitiv-dativ singular
  • eclipsit
  • eclipsitului
  • eclipsite
  • eclipsitei
plural
  • eclipsiți
  • eclipsiților
  • eclipsite
  • eclipsitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

eclipsa eclisa eclipsi

etimologie:

eclipsat eclipsit

  • 1. (Despre corpuri cerești) Intrat în eclipsă.
    surse: DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre oameni, acțiuni etc.) Pus în umbră.
      surse: DLRLC sinonime: depășit

etimologie: