2 intrări

  • eclipsă eclips eclipse eclipsi eclipsis eclisă ecliză
  • eclipsa eclipsi eclisa

41 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

eclipsí2 v vz eclipsa

eclipsá [At: AMFILOHIE, G. F. 117r/4 / V: (înv) ~sí, (îvr) ~isá / Pzi: ~séz, (îvr) eclíps, 3 (îvr) ~să, Cj (îvr) să ~se / E: fr éclipser] 1 vt A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare. 2-3 vir (Înv) A (se) afla în eclipsă (1). 4-5 vt (Fig) A pune, a lăsa în umbră, a întrece pe cineva (în merite, în strălucire) Si: a depăși, a întrece. 6 vr (Fam) A se face nevăzut. 7-8 vr (Fam) A pleca brusc sau pe furiș. 9 vr (Fam) A se sustrage (pentru un timp) atenției publice. 10 vr (Fig) A rămâne în umbră.

eclipsă sf [At: NECULCE, L. 147 / V: (înv) ~clips (pl: ~uri), ~psis (pl: ~uri) sn, ~pse, eclisă, clip~, (îvr) ~si, ~cli sf / Pl: ~se / E: fr éclipe, lat éclipsis] 1 Dispariție totală sau parțială a imaginii unui astru, datorită faptului că între Pământ și acest astru se interpune un alt astru sau din cauza faptului că astrul eclipsat se află temporar în conul de umbră al altui astru. 2 Perioadă de timp cât durează eclipsa (1). 3-4 (Fig) Dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva. 5 (Fig) Pierdere temporară a cunoștinței. 6-8 Perioadă de timp cât durează eclipsa (3-5). 9 (Fig) Lipsă de strălucire. 10 (Fig) Scădere a forței creatoare a unei persoane. 11 (Fig) Decădere. 12 (Fig) Lâncezire. 13 (Fig) Stagnare. 14-18 Perioadă de timp cât durează eclipsa (9-13). 19 Intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri. 20 Instalație de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave.

ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3; despre astre) A suferi fenomenul de eclipsă (1). 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea. – Din fr. éclipser.

ECLÍPSĂ, eclipse, s. f. 1. Dispariție totală sau parțială, de scurtă durată, a imaginii unui astru, ca urmare a interpunerii unui corp ceresc între el și observator sau a intrării lui în conul de umbră al altui corp ceresc fără lumină proprie. 2. Intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri. ♦ Instalație de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave. 3. Fig. Dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva. ♦ Întunecare temporară a cunoștinței; absență. ♦ Scădere a forței creatoare a unei persoane. – Din fr. éclipse, lat. eclipsis.

ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea. – Din fr. éclipser.

ECLÍPSĂ, eclipse, s. f. 1. Dispariție totală sau parțială a imaginii unui astru, datorită faptului că între Pământ și acest astru se interpune un alt astru sau din cauză că astrul eclipsat se află temporar în conul de umbră al altui astru. 2. Intermitență a luminii unui far sau a unei geamanduri. ♦ Instalație de semnalizare prin semnale Morse, constituită din becuri electrice așezate pe catargul unei nave. 3. Fig. Dispariție, absență (temporară) a cuiva sau a ceva. ♦ Întunecare temporară a cunoștintei; absență. ♦ Scădere a forței creatoare a unei persoane. – Din fr. éclipse, lat. eclipsis.

ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (Astron.; numai la pers. 3) A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunîndu-se fie în calea razelor lui de lumină, fie între acel corp și soare. Luna eclipsează soarele. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri, a întrece, a depăși. ♦ Refl. A dispărea, a se ascunde, a rămîne în umbră. De mult s-a eclipsat slava ta. NEGRUZZI, S. II 48. ♦ Refl. (În glumă) A se face nevăzut, a pleca pe furiș, a dispărea fără urmă, a o șterge. – Prez. conj. pers. 3 sg, și: (neobișnuit) să eclipse (ALECSANDRI, P. II 253). – Variantă: (învechit) eclipsí (NEGRUZZI, S. III 168) vb. IV.

ECLÍPSĂ, eclipse, s. f. l. (Astron.) Întunecare temporară, dispariție totală sau parțială a imaginii unui corp ceresc ca urmare a acoperirii lui de către alt astru sau a intrării lui în umbra altui corp ceresc. ◊ Eclipsă de soare = întunecare temporară a soarelui cauzată de interpunerea lunii între pămînt și soare. Eclipsă de lună = întunecare temporară a lunii cauzată de interpunerea pămîntului între soare și lună. 2. Fig. Întunecare temporară a conștiinței, pierdere momentană a facultăților mintale. Toți trecuseră prin eclipsele plăcute ale somnului. SADOVEANU, Z. C. 42.

eclipsá (a ~) (e-clip-) vb., ind. prez. 3 eclipseáză

eclípsă (e-clip-) s. f., g.-d. art. eclípsei; pl. eclípse

eclipsá vb. (sil. -clip-), ind. prez. 1 sg. eclipséz, 3 sg. și pl. eclipseáză

arată toate definițiile

Intrare: eclipsă
  • silabisire: - clip -
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eclipsă eclipsa
plural eclipse eclipsele
genitiv-dativ singular eclipse eclipsei
plural eclipse eclipselor
vocativ singular
plural
eclips
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
eclipse
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
eclipsi (subst.)
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
eclipsis
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
ecliză
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
eclisă (var. eclipsă) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ecli eclisa
plural eclise eclisele
genitiv-dativ singular eclise eclisei
plural eclise ecliselor
vocativ singular
plural
Intrare: eclipsa
  • silabisire: -clip-
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) eclipsa eclipsare eclipsat eclipsând singular plural
eclipsea eclipsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) eclipsez (să) eclipsez eclipsam eclipsai eclipsasem
a II-a (tu) eclipsezi (să) eclipsezi eclipsai eclipsași eclipsaseși
a III-a (el, ea) eclipsea (să) eclipseze eclipsa eclipsă eclipsase
plural I (noi) eclipsăm (să) eclipsăm eclipsam eclipsarăm eclipsaserăm, eclipsasem*
a II-a (voi) eclipsați (să) eclipsați eclipsați eclipsarăți eclipsaserăți, eclipsaseți*
a III-a (ei, ele) eclipsea (să) eclipseze eclipsau eclipsa eclipsaseră
eclisa
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
eclipsi (verb)
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) eclipsi eclipsire eclipsit eclipsind singular plural
eclipsește eclipsiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) eclipsesc (să) eclipsesc eclipseam eclipsii eclipsisem
a II-a (tu) eclipsești (să) eclipsești eclipseai eclipsiși eclipsiseși
a III-a (el, ea) eclipsește (să) eclipsească eclipsea eclipsi eclipsise
plural I (noi) eclipsim (să) eclipsim eclipseam eclipsirăm eclipsiserăm, eclipsisem*
a II-a (voi) eclipsiți (să) eclipsiți eclipseați eclipsirăți eclipsiserăți, eclipsiseți*
a III-a (ei, ele) eclipsesc (să) eclipsească eclipseau eclipsi eclipsiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)