10 definiții pentru eclator
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ECLATOR, eclatoare, s. n. Aparat electric folosit pentru măsurarea tensiunilor înalte, format din doi electrozi între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare. – Din fr. éclateur.
ECLATOR, eclatoare, s. n. Aparat electric folosit pentru măsurarea tensiunilor înalte, format din doi electrozi între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare. – Din fr. éclateur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de biholarr
- acțiuni
eclator sn [At: MDT / Pl: ~oare / E: fr éclateur] Aparat electric folosit pentru măsurarea tensiunilor înalte, format din doi electrozi între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECLATOR, eclatoare, s. n. Aparat electric format din doi electrozi la distanță reglabilă unul de altul, între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECLATOR s.n. Aparat care produce scînteia electrică la aparatele de telegrafie fără fir. [< fr. éclateur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECLATOR s. n. aparat electric pentru măsurarea tensiunilor înalte, pentru protecție contra supratensiunilor în rețelele de transport a energiei electrice etc. (< fr. éclateur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ECLATOR ~oare n. Dispozitiv electrotehnic folosit pentru protecția instalațiilor electrice contra supratensiunilor. /<fr. éclateur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
eclator (desp. e-cla-) s. n., pl. eclatoare corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
eclator (e-cla-) s. n., pl. eclatoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
eclator s. n. (sil. -cla-), pl. eclatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
eclator
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: e-cla-tor
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
eclator, eclatoaresubstantiv neutru
- 1. Aparat electric folosit pentru măsurarea tensiunilor înalte, format din doi electrozi între care se produce o descărcare electrică dacă tensiunea dintre ei depășește o anumită valoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- éclateur DEX '09 DEX '98 DN