2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECLATÁ, eclatez, vb. I. Intranz. (Livr.) A străluci, a impresiona puternic prin strălucire. ♦ Fig. A izbucni, a se manifesta violent, brusc. – Din fr. éclater.

eclata [At: FILIMON, O. I, 95 / Pzi: ~tez, (îvr) eclat / E: fr éclater] (Frm) 1 vi A străluci. 2 vt A impresiona puternic prin strălucire. 3 vi (Fig) A izbucni violent, brusc.

ECLATÁ, eclatez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A străluci, a impresiona puternic prin strălucire. ♦ Fig. A izbucni, a se manifesta violent, brusc. – Din fr. éclater.

ECLATÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A străluci; a impresiona puternic, a orbi prin strălucire. ♦ (Fig.) A izbucni, a se manifesta violent, brusc. [< fr. éclater].

ECLATÁ vb. intr. 1. a străluci; a impresiona puternic, a orbi prin strălucire. 2. (fig.) a izbucni, a se manifesta violent, brusc. (< fr. éclater)

A ECLATÁ ~éz intranz. 1) A străluci cu putere. 2) fig. A se manifesta brusc și cu putere. /<fr. éclater


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eclatá (a ~) (livr.) (e-cla-) vb., ind. prez. 3 eclateáză

eclatá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. eclatéz, 3 sg. și pl. eclateáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ECLATÁ vb. v. străluci.

Intrare: eclatare
eclatare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eclatare
  • eclatarea
plural
  • eclatări
  • eclatările
genitiv-dativ singular
  • eclatări
  • eclatării
plural
  • eclatări
  • eclatărilor
vocativ singular
plural
Intrare: eclata
  • silabație: e-cla-ta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eclata
  • eclatare
  • eclatat
  • eclatatu‑
  • eclatând
  • eclatându‑
singular plural
  • eclatea
  • eclatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eclatez
(să)
  • eclatez
  • eclatam
  • eclatai
  • eclatasem
a II-a (tu)
  • eclatezi
(să)
  • eclatezi
  • eclatai
  • eclatași
  • eclataseși
a III-a (el, ea)
  • eclatea
(să)
  • eclateze
  • eclata
  • eclată
  • eclatase
plural I (noi)
  • eclatăm
(să)
  • eclatăm
  • eclatam
  • eclatarăm
  • eclataserăm
  • eclatasem
a II-a (voi)
  • eclatați
(să)
  • eclatați
  • eclatați
  • eclatarăți
  • eclataserăți
  • eclataseți
a III-a (ei, ele)
  • eclatea
(să)
  • eclateze
  • eclatau
  • eclata
  • eclataseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

eclata

  • 1. livresc A impresiona puternic prin strălucire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: străluci
    • 1.1. figurat A se manifesta violent, brusc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: izbucni

etimologie: