opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECLATA, eclatez, vb. I. Intranz. (Livr.) A străluci, a impresiona puternic prin strălucire. ♦ Fig. A izbucni, a se manifesta violent, brusc. – Din fr. éclater.

eclata [At: FILIMON, O. I, 95 / Pzi: ~tez, (îvr) eclat / E: fr éclater] (Frm) 1 vi A străluci. 2 vt A impresiona puternic prin strălucire. 3 vi (Fig) A izbucni violent, brusc.

ECLATA, eclatez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A străluci, a impresiona puternic prin strălucire. ♦ Fig. A izbucni, a se manifesta violent, brusc. – Din fr. éclater.

ECLATA vb. I. intr. (Franțuzism) A străluci; a impresiona puternic, a orbi prin strălucire. ♦ (Fig.) A izbucni, a se manifesta violent, brusc. [< fr. éclater].

ECLATA vb. intr. 1. a străluci; a impresiona puternic, a orbi prin strălucire. 2. (fig.) a izbucni, a se manifesta violent, brusc. (< fr. éclater)

A ECLATA ~ez intranz. 1) A străluci cu putere. 2) fig. A se manifesta brusc și cu putere. /<fr. éclater

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

eclata (a ~) (livr.) (desp. e-cla-) vb., ind. prez. 1 sg. eclatez, 3 eclatează; conj. prez. 1 sg. să eclatez, 3 să eclateze

eclata (a ~) (livr.) (e-cla-) vb., ind. prez. 3 eclatează

eclata vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. eclatez, 3 sg. și pl. eclatează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ECLATA vb. v. străluci.

eclata vb. v. STRĂLUCI.

Intrare: eclatare
eclatare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eclatare
  • eclatarea
plural
  • eclatări
  • eclatările
genitiv-dativ singular
  • eclatări
  • eclatării
plural
  • eclatări
  • eclatărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: eclata
  • silabație: e-cla-ta info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eclata
  • eclatare
  • eclatat
  • eclatatu‑
  • eclatând
  • eclatându‑
 singular plural
  • eclatează
  • eclatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • eclatez
 (să)
  • eclatez
  • eclatam
  • eclatai
  • eclatasem
a II-a (tu)
  • eclatezi
 (să)
  • eclatezi
  • eclatai
  • eclatași
  • eclataseși
a III-a (el, ea)
  • eclatează
 (să)
  • eclateze
  • eclata
  • eclată
  • eclatase
plural I (noi)
  • eclatăm
 (să)
  • eclatăm
  • eclatam
  • eclatarăm
  • eclataserăm
  • eclatasem
a II-a (voi)
  • eclatați
 (să)
  • eclatați
  • eclatați
  • eclatarăți
  • eclataserăți
  • eclataseți
a III-a (ei, ele)
  • eclatează
 (să)
  • eclateze
  • eclatau
  • eclatară
  • eclataseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

eclata, eclatezverb

  • 1. livresc A impresiona puternic prin strălucire. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: străluci
    • 1.1. figurat A se manifesta violent, brusc. DEX '09 DEX '98 DN
      sinonime: izbucni
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.