2 intrări

9 definiții

ECLATÁ, eclatez, vb. I. Intranz. (Livr.) A străluci, a impresiona puternic prin strălucire. ♦ Fig. A izbucni, a se manifesta violent, brusc. – Din fr. éclater.

ECLATÁ, eclatez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A străluci, a impresiona puternic prin strălucire. ♦ Fig. A izbucni, a se manifesta violent, brusc. – Din fr. éclater.

eclatá (a ~) (livr.) (e-cla-) vb., ind. prez. 3 eclateáză

eclatá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. eclatéz, 3 sg. și pl. eclateáză

ECLATÁ vb. v. străluci.

ECLATÁ vb. I. intr. (Franțuzism) A străluci; a impresiona puternic, a orbi prin strălucire. ♦ (Fig.) A izbucni, a se manifesta violent, brusc. [< fr. éclater].

ECLATÁ vb. intr. 1. a străluci; a impresiona puternic, a orbi prin strălucire. 2. (fig.) a izbucni, a se manifesta violent, brusc. (< fr. éclater)

A ECLATÁ ~éz intranz. 1) A străluci cu putere. 2) fig. A se manifesta brusc și cu putere. /<fr. éclater


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: eclata
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) eclata eclatare eclatat eclatând singular plural
eclatea eclatați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) eclatez (să) eclatez eclatam eclatai eclatasem
a II-a (tu) eclatezi (să) eclatezi eclatai eclatași eclataseși
a III-a (el, ea) eclatea (să) eclateze eclata eclată eclatase
plural I (noi) eclatăm (să) eclatăm eclatam eclatarăm eclataserăm, eclatasem*
a II-a (voi) eclatați (să) eclatați eclatați eclatarăți eclataserăți, eclataseți*
a III-a (ei, ele) eclatea (să) eclateze eclatau eclata eclataseră
Intrare: eclatare
eclatare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eclatare eclatarea
plural eclatări eclatările
genitiv-dativ singular eclatări eclatării
plural eclatări eclatărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)