10 definiții pentru echipier
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ECHIPIER, -Ă, echipieri, -e, s. m. și f. Membru al unei echipe sportive. [Pr.: -pi-er] – Din fr. équipier.
ECHIPIER, -Ă, echipieri, -e, s. m. și f. Membru al unei echipe sportive. [Pr.: -pi-er] – Din fr. équipier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
echipier, ~ă [At: BL III, 52 / P: ~pi-er / Pl: ~i, ~e / E: fr équipier] 1 smf Membru al unei echipe (2) sportive. 2 a Care exprimă spirit de echipă (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECHIPIER, echipieri, s. m. Membru al unei echipe de lucru sau de sport. – Pronunțat: -pi-er.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECHIPIER s.m. Membru al unei echipe (sportive). [Pron. -pi-er. / < fr. équipier].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ECHIPIER, -Ă s. m. f. membru al unei echipe (sportive). (< fr. équipier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ECHIPIER ~i m. Membru al unei echipe. [Sil. -pi-er] /<fr. équipier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
echipier (desp. -pi-er) s. m., pl. echipieri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
echipier (-pi-er) s. m., pl. echipieri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
echipier s. m. (sil. -pi-er), pl. echipieri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
echipier În publicațiile noastre sportive apare termenul echipier cu sensul de „membru al unei echipe sportive”. DLRM îl explică prin fr. équipier (la fel și DN). În tinerețe citeam în mod curent publicațiile sportive franceze și nu l-am întîlnit niciodată. Dicționarul Quillet nu l-a inserat. Dicționarul Bordas, cel mai recent, îl are, cu sensul de „membru al unei echipe”. Convingerea mea este că a fost format în românește, prin derivare regresivă de la coechipier, care în adevăr e din franțuzește (nici acesta nu e în Quillet, ci numai în Bordas, dar l-am întîlnit în presa din trecut). În românește, echipier a apărut mai întîi în rubrica sportivă a ziarului „Dimineața”, unde în anii 20 au fost lansate multe expresii franceze, ca ratează de puțin, buturi etc., sau pseudofranceze. Desigur echipier, odată format, a fost util, pentru a nu se repeta prea des cuvîntul jucător.
- sursa: GAER (1975)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -pi-er
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
echipier, echipierisubstantiv masculin echipieră, echipieresubstantiv feminin
- 1. Membru al unei echipe sportive. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- équipier DEX '09 DEX '98 DN