echipier, ~ă [At: BL III, 52 / P: ~pi-er / Pl: ~i, ~e / E: fr équipier] 1 smf Membru al unei echipe (2) sportive. 2 a Care exprimă spirit de echipă (3).

ECHIPIER, echipieri, s. m. Membru al unei echipe de lucru sau de sport. – Pronunțat: -pi-er.

ECHIPIER s.m. Membru al unei echipe (sportive). [Pron. -pi-er. / < fr. équipier].

ECHIPIER, -Ă s. m. f. membru al unei echipe (sportive). (< fr. équipier)

ECHIPIER ~i m. Membru al unei echipe. [Sil. -pi-er] /<fr. équipier

echipier (desp. -pi-er) s. m., pl. echipieri

echipier (-pi-er) s. m., pl. echipieri

echipier s. m. (sil. -pi-er), pl. echipieri

echipier În publicațiile noastre sportive apare termenul echipier cu sensul de „membru al unei echipe sportive”. DLRM îl explică prin fr. équipier (la fel și DN). În tinerețe citeam în mod curent publicațiile sportive franceze și nu l-am întîlnit niciodată. Dicționarul Quillet nu l-a inserat. Dicționarul Bordas, cel mai recent, îl are, cu sensul de „membru al unei echipe”. Convingerea mea este că a fost format în românește, prin derivare regresivă de la coechipier, care în adevăr e din franțuzește (nici acesta nu e în Quillet, ci numai în Bordas, dar l-am întîlnit în presa din trecut). În românește, echipier a apărut mai întîi în rubrica sportivă a ziarului „Dimineața”, unde în anii 20 au fost lansate multe expresii franceze, ca ratează de puțin, buturi etc., sau pseudofranceze. Desigur echipier, odată format, a fost util, pentru a nu se repeta prea des cuvîntul jucător.