echipartiție sf [At: T. V. IONESCU, E. 514 / Pl: ~ii / E: fr équipartition] 1 Repartizare egală a unei substanțe, a unei forțe etc. între diversele componente ale unui ansamblu. 2 (Fiz; îs) ~ția energiei Lege a mecanicii statistice clasice, conform căreia energiile cinetice medii, care revin fiecăruia dintre gradele de libertate ale atomilor sau ale moleculelor, sunt egale.

ECHIPARTIȚIE s.f. Repartizare egală (a unor substanțe, a unei forțe etc.) între diversele componente ale unui tot. [Gen. -iei. / < fr. équipartition].

ECHIPARTIȚIE s. f. 1. repartizare egală a unei substanțe, forțe etc. între diversele componente ale unui tot. 2. ipoteză potrivit căreia datele se repartizează uniform în interiorul fiecărei clase a unei serii statistice. (< fr. équipartition)

echipartiție (desp. -ți-e) s. f., art. echipartiția (desp. -ți-a), g.-d. art. echipartiției; pl. echipartiții, art. echipartițiile (desp. -ți-i-)

echipartiție ( -ți-e) s. f., art. echipartiția (-ți-a), g.-d. art. echipartiției; pl. echipartiții, art. echipartițiile (-ți-i-)

echipartiție s. f. → partiție

ECHIPARTÍȚIE (< fr.; {s} echi- + lat. partitio „împărțire”) s. f. Repartizare egală a unei substanțe, a unei forțe etc. între diversele componente ale unui ansamblu. ◊ Echipartiția energiei = lege a mecanicii statistice clasice, conform căreia energiile cinetice medii, care revin fiecăruia dintre gradele de libertate ale atomilor sau ale moleculelor, sunt egale.