ECHIPAJ, echipaje, s. n. 1. Totalitatea personalului de conducere și de deservire a unei nave, a unui avion, a unui tanc etc. 2. Totalitatea sportivilor care se găsesc pe o ambarcațiune, un avion, un bob, o motocicletă etc. și care participă la conducerea acestora. 3. Partea fixă sau partea mobilă a unui instrument. 4. (Ieșit din uz) Trăsură de lux (împreună cu caii înhămați la ea). – Din fr. équipage.

echipaj sn [At: CHIRIAC 110 / S și: ecui~ / V: (rar) ~agiu, (înv) ecuipagiu, ecvi~, (sst) ~pej, ecuipaje, ecvipajie sf / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr équipage] 1 (Înv) Echipament (1). 2 Totalitate a personalului de conducere și de deservire a unei nave, a unui avion, a unui tanc etc. 3 (Spc) Grup de sportivi care se află pe o ambarcație, un avion, un bob, o motocicletă etc. și care participă la conducerea acestora. 4 (Teh) Parte fixă sau mobilă a unui instrument. 5 (Iuz) Trăsură de lux (împreună cu caii înhămați la ea).

ECHIPAJ, echipaje, s. n. 1. Totalitatea personalului de conducere și de deservire a unei nave, a unui avion, a unui tanc etc. 2. Grup de sportivi care se găsesc pe o ambarcație, un avion, un bob, o motocicletă etc. și care participă la conducerea acestora. 3. Partea fixă sau partea mobilă a unui instrument. 4. (Ieșit din uz) Trăsură de lux (împreună cu caii înhămați la ea). – Din fr. équipage.

ECHIPAJ, echipaje, s. n. 1. Întregul personal care face serviciu pe o navă, pe un avion, pe un tanc etc. Găseau că signor Pietro este prea aspru cu echipajul. CAMIL PETRESCU, T. II 181. În dreptul Rusciucului, traserăm către un vapor otoman de război, ne îmbarcă în el și ne dete în a noastră dispoziție vasul, iar pe noi în garda oamenilor de echipaj. BOLINTINEANU, O. 264. 2. (Ieșit din uz) Trăsură cu caii înhămați. Echipajul și omul cel călare trecură ca un fulger pe lîngă mine. ALECSANDRI, C. 116. – Pl. și: echipajuri (EMINESCU, O. I 61). – Variantă: echipagiu, echipagii (C. PETRESCU, S. 167, NEGRUZZI, S. I 37), s. n.

ECHIPAJ s.n. 1. Personalul unei nave, al unui avion, al unui tanc etc. 2. Termen comun fie pentru partea fixă, fie pentru cea mobilă a unui instrument. 3. Trăsură de lux trasă de cai. [Var. echipagiu s.n. / < fr. équipage, cf. it. equipaggio].

ECHIPAJ s. n. 1. personalul unei (aero)nave, al unui tanc etc. 2. grup de elevi care participă la un concurs, reprezentând școala, orașul etc. 3. termen comun pentru partea fixă ori pentru cea mobilă a unui instrument. 4. trăsură de lux trasă de cai; caleașcă. (< fr. équipage)

echipaj s. n. Grup, alcătuit de obicei din trei elevi, care participă la un concurs, reprezentând școala, un sector, orașul etc. ◊ „Echipajul liceului «I. Creangă» s-a clasat primul la concursul de istorie pe sector în aprilie ’79.” (din fr. équipage; DN, DEX, DN3 – alt sens)

ECHIPAJ ~e n. 1) Personal care deservește o navă, aeronavă sau un vehicul militar. 2) înv. Trăsură luxoasă trasă de cai și personalul care o deservește. /<fr. équipage

echipaj n. 1. trăsură cu cai de lux; 2. toți oamenii de serviciu într’o corabie.

echipagiu sn vz echipaj

echipej sn vz echipaj

ecuipagiu sn vz echipaj

ecuipaje sf vz echipaj

ecvipaj sn vz echipaj

ecvipajie sf vz echipaj

ECHIPAGIU s. n. v. echipaj.

ECHIPAGIU s.n. v. echipaj.

*echipágiŭ n. și (maĭ des) -áj n., pl. e (fr. équipage). Suită de servitorĭ, caĭ, trăsurĭ ș. a.: echipaju unuĭ principe. Trăsură de lux: a avea echipaj. Toțĭ oameniĭ de pe o corabie (V. nostrom).

echipaj s. n., pl. echipaje

echipaj s. n., pl. echipaje

echipaj s. n., pl. echipaje

echipaj, pl. echipaje

echipaj, -je.

ECHIPAJ s. v. caleașcă.

echipaj s. v. CALEAȘCĂ.

ECHIPAJ a) totalitatea personalului prevăzut să asigure conducerea și deservirea unei aeronave. Echipajul are un comandant și un număr de persoane cu roluri și misiuni bine stabilite; b) grup de sportivi parașutiști aflați la bordul unei aeronave.